Poezii

La ceasul când răsună
chemarea la-nchinat
aș vrea ca împreună
cu-ai Tăi să fiu aflat.

Ajută-mi, Domnul meu,
să nu lipsesc nici eu
din locul cel preasfânt
când cheamă-al Tău Cuvânt.

Ce-aproape sunt sicriul şi leagănul aici,
ce-aproape este vremea să cazi când te ridici,
ce-aproape e apusul de orice răsărit!
– gândeşte la plecare îndată ce-ai sosit.

Ce-aproape este plânsul de orice râs uşor,
ce-aproape este-ajunsul de orice călător,
ce-aproape este jalea de veselia ta!
– gândeşte la aceasta ’nainte de-a-nnopta.

Seamănă cu hărnicie, cât ai timp de semănat,
cu sămânţa frumuseţii umplând lumea-n lung şi lat;
semănând sămânţa dulce pe oricare drum te duci,
răsări-vor numai lacrimi şi săruturi la răscruci.

Seamănă mereu
pentru Dumnezeu,
căci cu rod ales –
vei fi la cules
şi-o răsplată Sus –
îți va da Iisus…

Începe cu lumina spre tot ce-ai a trezi,
cum soarele începe în fiecare zi
și odihnește numai când lucrul ți-ai sfârșit,
cum soarele-odihnește la orice asfințit.

Speranța ta să-nceapă în fiecare zori,
când a slăbit, noiește-o de orișicâte ori,
credința neclintită păstreaz-o-n orice val,
când pierzi al ei drum sigur, întoarce-te și ia-l!

Numai pentru Tine
soarele răsare,
crinul înflorește,
inima tresare,
apele suspină,
primăvara vine,
totul e lumină
numai pentru Tine!
Scump Iisus, Drag Iisus,
numai pentru Tine!

Ce dulce e când sunt în Tine,
Mântuitorul meu, deplin,
când candelei aprinse-n mine
îi torni oleiul Tău din plin,
când rugăciunilor curate
îmi verși al Duhului Tău foc,
când toate-n Tine mi-s legate
adânc, Iisuse, la un loc.

Degeaba pleci acuma căutând să uiți ce-a fost,
păcatul n-are-n lume niciunde adăpost,
de ochiul conștiinței n-ai unde să te-ascunzi
– va trebui odată la toate să răspunzi!

Degeaba râzi acuma sfidând pe Dumnezeu,
nu Lui Îi faci tu răul, ci ție, biet ateu,
nu pe Hristos Îl vatămi, ci sufletu-ți ucizi
și singura ta ușă spre Cer pe veci ți-o-nchizi!

Se duc pe rând, Iisuse, acei ce te-au iubit
dar, veșnic fericită, iubirea Ta rămâne,
se duc cei sfinți, dar harul rămâne strălucit
din ieri în azi, același, apoi din azi în Mâine…
Doar Tu, Iisus, rămâi ca-ntâi din ieri în azi Același, apoi din azi în Mâine…

Ce liniştiţi sunt paşii Tăi în mine când coboară
şi pe-a’ iubirii mii de căi fiinţa-mi înconjoară!…
Ca mersul stelelor pe cer, ca răsăritul lunii,
ca luntrea gândului năier pe apa rugăciunii,
ca izvorârea din afund a stropilor spre unde,
ca taina harului profund când duhul mi-l pătrunde,

O, Doamne, depărtează-mi ceața
întotdeauna de pe cale,
nimic să nu mă poată-abate
de la trăirea voii Tale.

Să nu mă biruie vrăjmașul
îndepărtându-mă de Țintă,
nici când e sincer și lovește,
nici când e prefăcut și-alintă.