Poezii

Nu există frumusețe – Traian Dorz

Nu există frumusețe care să nu fie-n Tine
și spre care să nu fie vreun cuvânt ca s-o arate.
Numai eu nu am, Iisuse, o lumină-așa în mine
să găsesc cuvântul care a cuprinde-o-ntreagă poate.

Dar dac-aș afla puterea și lumina asta-n mine,
ce cântare și ce slavă ar fi-n stare să inspire!
Cu ce psalmi, cum nimeni încă, Te-aș putea slăvi pe Tine,
negrăita, dulce, scumpă și frumoasa mea Iubire!

Nu-i iubire ca a Ta – Traian Dorz

Nu-i iubire ca a Ta
nicăieri, Iisuse,
să-mi sfințească inima,
nu-i în veci, Iisuse.

Nu-i lăcaș ca gândul meu
nicăieri, Iisuse,
mai dorit lui Dumnezeu,
nu-i în veci, Iisuse.

Nu fugi de cei căzuți – Traian Dorz

Nu fugi de cei căzuți
dacă ai cum să-i ajuți.
Mergi cum știi și stai cum poți
numai ca să-i scapi pe toți.
Ia-l pe-oricare, mergi cu el
să-i poți ajuta-n vreun fel
să se-ntoarcă la Hristos
și s-ajungă, și s-ajungă credincios.

Nu-i loc mai sfânt – Traian Dorz

Nu-i loc mai sfânt decât acela
unde-I Hristos și-unde-s ai Săi;
acolo-I Duhul Sfânt putere,
acolo-i dragostea văpăi…
Cuvântul Sfânt acolo-i soare,
credința-i umblet fericit,
iar părtășia sfințitoare
e-avutul cel mai strălucit.

Nu-i om fără-o credință – Traian Dorz

Nu-i om fără-o credință, nu-i nici un om ateu
când moare să nu-ntoarcă strigând spre Dumnezeu
mai poate câte unul trăi fără Hristos
dar a muri nu poate nici un necredincios.

E-ngrozitoare viața trăită în păcat
dar moartea-n el e-o groază pe veci de neuitat
cine-a văzut cum moare un om necredincios
cât va trăi nu uită sfârșitul fioros.

Nu lăsa la nimeni – Traian Dorz

Nu lăsa la nimeni, pildă rea, în lume
căci, după aceasta, mulți au să se-ndrume,
când va fi căutată calea de-unde vine
se va ști odată c-a-nceput cu tine.

Nu da nimănuia un prilej de-ocară,
cineva ți-l vede și-l va duce-n țară
iar când mulți pieri-vor în a lui rușine
are să se afle c-a-nceput cu tine.

Numai singură-mplinirea – Traian Dorz

Numai singură-mplinirea are o răsplată
vorba este numai frunză, oricât e de lată,
gândurile bune, numai, fără de-mplinire
n-au, ca florile uscate, nici o răsplătire.

Doamne, dă-mi, Doamne, dă-mi mereu
sufletului meu, sufletului meu
roadele cerești, roadele cerești
ce Tu le dorești.

Nu mi-am putut nălța – Traian Dorz

Nu mi-am putut nălța privirea,
mereu, spre Adevăr s-o țin
dar gândul i-a pătruns iubirea
și nu i-am fost nicicând străin.

N-am înțeles deplin în mine,
ades, porunca ce mi-ai spus
dar cât am înțeles, spre bine,
întregul suflet mi l-am pus.

Și n-am avut din bogăție
prea mult să-Ți dau îmbelșugat,
– dar ce-am avut, Iisuse, Ție
din toată inima Ți-am dat!

Nu pedepsi – Traian Dorz

Nu pedepsi pe nimeni mai mult decât e drept
căci pentru tot ce-ntrece, Dreptatea te va bate
nu da la nimeni sfatul ce nu e înțelept
că roadele amare tu le vei strânge toate.

Nu ponegri pe nimeni nici când e-adevărat
ci taci atunci când nu poți să spui ceva de bine
o viață-i prea puțină să-l faci pe-un om curat
și-o vorbă rea ajunge să-l umple de rușine.

Nu ne-asculta – Traian Dorz

Nu ne-asculta, o, Doamne,
când vom striga spre Tine
cerându-Ți, chiar cu lacrimi,
ce nu ne-ar fi spre bine.

Nu ne-asculta când duhul
ni-e plin de întristare
și-Ți cerem să ne-nlături
din scumpa Ta Lucrare.

Top