Ce liniștiți sunt pașii Tăi – Traian Dorz

Ce liniştiţi sunt paşii Tăi în mine când coboară
şi pe-a’ iubirii mii de căi fiinţa-mi înconjoară!…
Ca mersul stelelor pe cer, ca răsăritul lunii,
ca luntrea gândului năier pe apa rugăciunii,
ca izvorârea din afund a stropilor spre unde,
ca taina harului profund când duhul mi-l pătrunde,

ca roua cerului senin pe iarba aplecată,
ca seara ce-nfăşoară lin pădurea nemişcată,
ca şoapta dulcii adieri prin spicele-nflorite,
ca pacea marilor tăceri pe culmile-nsorite,
ca zvonul paşnicei cântări din sânul primăverii,
ca sfintele înfiorări din noaptea Învierii,
ca a’ iubirii dulci văpăi spre-a inimii comoară,
așa sunt, Doamne, paşii Tăi în mine când coboară!…