Doamne, ia aminte cât tot strică ura
și-a ei slugi viclene cât mai sunt de multe,
– ori deschide-i mintea, ori închide-i gura
duhului ce-ntruna nu mai vrea s-asculte.
Doamne, iată duhul nerecunoștinții
cum urzește planuri plin de viclenie,
cum răstălmăcește tot ce-au spus părinții
ca să-l creadă orbii că-Ți slujește Ție.
Cel drept n-ajunge-n lumea aceasta om bogat,
nici numele lui nu e pe uliţi lăudat
– el nici nu vrea alt nume şi nici un alt folos,
şi nici alt mers în lume decât al lui Hristos.
Cel blând nu are-n lumea aceasta de păcat
alt drum decât acela ce Domnul l-a călcat,
ci numai după moarte şi numai Sus, nu jos,
e slava celui vrednic – ca slava lui Hristos.
Cum cerul larg de vară, apleacă-te senin
asupra celor care spre-a ta lumină vin,
furtunile puţine şi scurte să le ai,
curat şi cald să-ţi fie al lacrimilor grai.
Cei osteniţi să afle la umbra ta alin,
cei blânzi, împărtăşirea simţirii lor deplin,
cei buni încurajarea, cei îndrăzneţi avânt,
mai drept să plece dreptul, mai sfânt acel ce-i sfânt.
Cu cine şezi alături – întreabă-te oricând,
că cel de lângă tine nu ştii ce are-n gând:
el poate fi un frate ori poate-un ucigaş;
– în mia de prieteni, să nu uiţi de-un vrăjmaş.
Cu cine mergi pe cale alăturea ades,
cu cel ce te respinge ori cel ce te-a ales?
Oricât ţi-ar fi cu toate hotarul vieţii plin
– în mia de petreceri, să nu uiţi de-un suspin.
Zdrobiţi de truda lungă a drumului purtat,
lângă limanuri bune curând noi poposim,
trecuţii munţi de ape vuiesc îndepărtat,
fierbând pe jertfa care le-am dat ca să-i răzbim.
Privind la zdrențuirea acelor ce-au căzut,
gândim la moartea sfântă a fraților eroi
şi fericim răbdarea acelor ce-au trecut
cu tălpi strălucitoare spre ceruri, prin noroi…
Nu vă-nşelaţi crezând că harul vă-ndreptăţeşte-orice păcat,
că poţi să faci orice şi – dacă vorbeşti de Har – eşti şi iertat;
căci Harul iartă doar o dată trecutul cel neştiutor,
iar după-aceea porunceşte neprihănirea tuturor.
Cine știe Adevărul dar nu caută să-l arate,
va purta pe conștiință cel mai greu dintre păcate,
căci pe-oricine Adevărul sfântă sarcină se pune
și răspunde greu acela care-l știe și nu-l spune.
Cine vede Adevărul și nu caută să-l trăiască,
greu o să-l condamne-odată Judecata cea cerească,
c-Adevărul îl obligă pe-orice suflet care-l știe
să-L trăiască-n ascultare, în respect și-n curăție.
Caută-ntruna Adevărul, că el nu-i uşor de-aflat,
Vorbele, cu cât sunt multe, ţi-l ascund nu ţi-l arat;
Cărţile nu-l spun pe rânduri, ci pe-alături şi pe sub:
Când i-o lebădă ce tace, când e un zglobiu hulub.
Nu dispreţui săracul, că şi tu eşti un sărac,
Numai Adevărul este bunul ce-ți rămâne-n veac;
Pune-i vorbei tale lacăt, pune-i faptei tale frâu
Şi nu-ţi crede-atinsă ţinta, dincoace de-al morţii râu.
O, câte binecuvântări eu am avut în viaţă,
dar ce puţin le-am înţeles când le-am avut în faţă.
Am fost cu oameni minunaţi, cum n-a mai fost altcine,
dar parc-am fost un orb şi-un mut când ei au fost cu mine.
De ce fugim de moarte,
când ea pe toţi ne-ajunge,
săgeata ei aprinsă
nu ştim când ne străpunge.
Când sufletul de-odată
de trup ni se desface
– ferice-i de acela
ce-aşteaptă moartea-n pace.
