Ridică-te, tu, cel din groapă!
Nu te lăsa-n păcat răpus
și cheamă-L, căci Hristos te scapă.
Pe cei căzuți, caută, Iisus.
Ridică-te și ai credință
viața, din noroi, să-ți scoți.
Azi ai putea dar n-ai voință,
mâine-ai voi dar n-ai să poți.
Audio
Roadele cântării mele – Traian Dorz
Roadele cântării mele
din al dragostei preaplin,
cu tot aurul din ele
Ție Scump Iisus, le-nchin.
Roadele trăirii mele
câte-am dat și câte țin,
de sub soare ori sub stele
Ție Scump Iisus, le-nchin.
Să fi avut o mie – Traian Dorz
Să fi-avut o mie de cărări în viață,
eu, Iisus, tot numai asta aș fi-ales.
Din răscruci amare ce mi-au stat în viață,
numai lângă Tine mi-am dorit să ies.
Să fi-avut o mie de iubiri în cale,
eu, Iisus, tot numai asta o primeam.
De-aveam mii de drumuri, le-mpleteam cu-a Tale.
De-aveam mii de inimi, Ție ți le dam.
Să ne-ntoarcem la-nceputul – Traian Dorz
Să ne-ntoarcem la-nceputul tuturora câte sunt
și-o s-ajungem, totdeauna, la Hristos, Izvorul Sfânt.
Slavă-n toate, sus si jos, Domnului Iisus Hristos!
El e Veșnicul Izvor și Sfârșitul tuturor.
Dacă-ncepem de la pâine, treci prin soare, prin pământ
și prin rouă, și ajungem tot la El, Izvorul Sfânt.
A plouat – Traian Dorz
A plouat prin sat și râul de sub punte s-a umflat.
Două fete credincioase, bucuroase stau la sfat:
„Cât de bun e Domnul care ploi și soare ne-a trimis.
Iarba-i mare, câmpu-i floare, totul pare paradis!”
Un copil, ca să se joace, prin baltoace a intrat.
Mama biată, suparată, stă să-l bată. E-mbrăcat.
„Drag copil, e lumea plină azi de tină. Fii curat!
Te ferește, ocolește tot ce este intinat!”
La cina Lui de taină – Traian Dorz
La cina Lui de taină te vrea acum Iisus,
cât pâinea bună-i frântă și vinul dulce-i pus,
și haina albă-așteaptă și scaunu-i așezat.
Tu cel ce-asculți chemarea, fii binecuvântat!
Fii binecuvântat, fii binecuvântat tu cel ce-ai ascultat
Fii fericit, fii fericit, tu cel care-ai venit.
Pășind încet – Tinerii din Iași
Păşind încet, cu fruntea-nsângerată, Hristos suia păcatul tuturor;
urma strigând mulţimea-nfuriată, cerând amarul preţ ispăşitor.
…Doar tu nu vezi, doar tu rămâi departe, doar tu priveşti la tot nepăsător…
O, nu te temi c-ai să plăteşti prin moarte, în veac, amarul preţ ispăşitor?
O, Betleem, O, Betleem – Traian Dorz
O, Betleem, o, Betleem, ce noapte-a fost aceea
când Soarele din ieslea ta Și-a răsărit scânteia!
O, Betleem, pământ sfințit de-atâta strălucire,
Ce mulți ca tine și-au uitat întâia lor iubire!
Ierusalim, Ierusalim, care-ți ucizi profeții,
de câte ori ți-ai nimicit luminile vieții,
de câte ori te-ai prăbușit în prag de mântuire,
Ce mulți ca tine-și răstignesc eterna lor iubire!
Să nu cârtești – Traian Dorz
Să nu cârtești când jugul îți pare că-i prea greu,
încă puțin și iarăși ajută Dumnezeu.
Să nu cârtești când, singur, ajungi în loc de chin,
mai rabdă, te mai roagă și iar va fi senin.
Să nu cârtești când drumul îți pare că-i amar,
încă puțin și totul se face dulce iar.
Să nu mai ardem pentru noi – Traian Dorz
Să nu mai ardem pentru noi
ci pentru cei ce ne urmează;
al sufletului larg șuvoi
să-mpartă rază după rază.
Cu lut tot mai puțin pe mâini,
cu tot mai limpede lumina,