Despre cum trebuie să-L
mărturisim și să-L iubim pe Hristos
Zis-a Domnul învățăceilor Săi: “Tot cela ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu pe dânsul înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cela ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de dânsul înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri (…). Cela ce iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic Mie. Și cela ce iubește pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine nu este Mie vrednic” (Matei 10, 32-37).
În mersul luptei pentru scăparea israelitenilor, este un amănunt plin de înţeles sufletesc. Biblia ne spune într-un loc că, pe timpul când israelitenii gemeau în robia lui Faraon, „logofeţii fiilor lui Israel“ s-au prezentat într-o audienţă la Faraon, cerându-i uşurarea robiei. Şi, intrând logofeţii fiilor lui Israel, au strigăt către Faraon, zicând:
Cum cerul larg de vară, apleacă-te senin
asupra celor care spre-a ta lumină vin,
furtunile puţine şi scurte să le ai,
curat şi cald să-ţi fie al lacrimilor grai.
Cei osteniţi să afle la umbra ta alin,
cei blânzi, împărtăşirea simţirii lor deplin,
cei buni încurajarea, cei îndrăzneţi avânt,
mai drept să plece dreptul, mai sfânt acel ce-i sfânt.
„Fiți cu duhul arzând, Domnului slujind…” (Romani 12, 11) O, ce bine ar fi să fim, aşa cum zice Apostolul Pavel: „Cu duhul arzând şi Domnului slujind”! Dar aşa nu putem fi, decât cu darul şi puterea ce o dă Duhul Sfânt. Numai un suflet cuprins, aprins şi cârmuit de darul şi puterea Duhului Sfânt poate sluji cu adevărat Domnului. „Limbile de foc” au făcut mari schimbări în inima şi sufletul celor 12 Apostoli care s-au umplut de o necunoscută râvnă şi îndrăzneală pentru binevestirea lui Hristos.
La Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt
Şi, dacă s-a împlinit ziua Praznicului a cincizeci de zile, erau toţi Apostolii împreună, adunaţi la un loc. Şi s-a făcut fără de veste, din cer, sunet ca de o suflare de vifor ce vine repede; şi a umplut toată casa unde şedeau. Şi li s-au arătat lor limbi împărţite, ca de foc; şi au șezut pe fiecare din ei. Şi s-au umplut toţi de Duh Sfânt şi au început a grăi într-alte limbi, precum le da lor Duhul a grăi. Şi erau în lerusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici dintru tot neamul ce este sub cer.
Adunarea de Rusalii, sărbătoarea Oastei, a avut loc anul acesta sâmbătă 6 iunie, începând cu ora 14, în jurul mormântului părintelui Iosif Trifa din cimitirul din Dumbrava Sibiului.
Dragi frați, prin harul Domnului am primit aviz favorabil de la administrația cimitirelor din Sibiu pentru adunarea de comemorare la mormântul părintelui Iosif Trifa.
Așadar, sâmbătă 6 iunie începînd cu ora 14 vom începe programul de adunare.
Fiind în condițiile stării de alertă trebue să ținem cont de faptul că nu vom încăpea prea mulți, fiind obligați să păstrăm distanța socială de 1,5 m între persoane. De asemenea reamintim că este obligatoriu să purtăm masca de protecție, iar dacă cineva are probleme respiratorii sau febră peste 37,3 °C să nu vină.
Am arătat şcoala de patruzeci de ani pe care a trecut-o Moise păscând oile în pustia Madian. Când s-a sfârşit această şcoală, Domnul a zis către Moise: „Şi acum vino să te trimit la Faraon, împăratul Egiptului, să scoţi din robie pe fiii lui Israel“ (Ieşirea 3, 10).
Cu cine şezi alături – întreabă-te oricând,
că cel de lângă tine nu ştii ce are-n gând:
el poate fi un frate ori poate-un ucigaş;
– în mia de prieteni, să nu uiţi de-un vrăjmaş.
Cu cine mergi pe cale alăturea ades,
cu cel ce te respinge ori cel ce te-a ales?
Oricât ţi-ar fi cu toate hotarul vieţii plin
– în mia de petreceri, să nu uiţi de-un suspin.
Trei ani de zile, cât a petrecut pe pământ, Domnul Iisus a scos mereu suflete din lume. Şi pe urmă a suferit răstignire „afară din tabără“… Era şi aceasta o predică vie că la Golgota poţi ajunge numai ieşind afară din „tabără“, afară din lume. La mântuire poţi ajunge numai ieşind din lume, pentru că, precum spunea Apostolul Iacob: „…prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu. Cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu“ (Iacob 4, 4). De aceea a strigat acest testament, cu putere, şi Apostolul Pavel: Iar noi „să ieşim afară din tabără, la El“ (Evrei 13, 13).
