Avem un seceriş plin de belşug – Pr. Iosif Trifa

Dar grijă: de la Facere 3, 17 până la Luca 12, 16-21 nu este decât un pas mic

Anul acesta a umblat un timp foarte potrivit pentru semănături. Călduri şi ploi s-au perindat la timp. Semănăturile au crescut pădure. Avem un seceriş plin de belşug. În faţa acestui belşug, cuvine-se mai întâi să ne ridicăm ochii şi inimile în sus spre cer, cu rugăciuni de mulţumită către Tatăl cel ceresc, Care ne-a trimis această binecuvântare.

Să nu uităm apoi că bunul Dumnezeu ne dă rod şi belşug ca să trăim din el, dar să nu ne înecăm în el.

Să nu uităm că în faţa unui bogat seceriş s-a pierdut bogatul de la Luca 12, 16-21, care făcea la planuri cum să-şi lărgească hambarele şi moşiile, iar sufletul şi-l îmbia cu nebunia: „Suflete, bea, mănâncă şi te veseleşte”.

Domnul Iisus ne-a pus înainte pilda aceasta, să băgăm de seamă, să nu ne fure lăcomia de a trăi numai pentru averi şi desfătări. Să nu ne fure ispita de a face din avere un idol.

Să grijim mereu, căci de la Facere 3, 17, de la porunca lui Dumnezeu să ne scoatem pâinea cu trudă din pământ – este numai un pas mic până la ispita de a face din muncă şi avere un idol de pierzare sufletească.

Sapi în pământ şi, dacă nu bagi de seamă, pământul te fură mereu, te apleacă mereu spre el, te afundă mereu în coaja lui şi nu te mai lasă până n-ajungi la adâncimea de 2 metri, cât ţi-e groapa. Atunci te uiţi speriat spre cer, dar atunci e prea târziu… Să nu uităm că numai „omul nostru cel dintâi e din pământ, dar al doilea, omul cel nou, e din cer” (I Corinteni 15, 47) şi acolo e casa şi „averea” noastră cea veşnică (Evrei 13, 14).

Avem un seceriş plin de belşug. Eu mă gândesc, oare câte Biblii, câte cărţi, foi religioase şi alte lucruri de ajutor pentru suflet se vor cheltui din acest belşug? Şi câte beţii, luxuri şi alte lucruri rele?

În Vechiul Testament era pusă zeciuiala, pe care omul o dădea Domnului, din rodul muncii sale.

În înţeles duhovnicesc, această zeciuială, Domnul o cere şi azi. Cât cheltuieşti tu din al tău pentru lucrul Domnului? Cât cheltuieşti pentru cele ale sufletului tău? Căci, cum zicea un învăţat credincios: „Eu nu-l plâng pe săracul care cu trudă îşi câştigă pâinea, ci-l plâng pe acela care nu umblă să-şi câştige pâinea vieţii”. Lasă belşugul să curgă şi pentru Domnul, pentru de-aproapele tău şi pentru sufletul tău.

Preot Iosif Trifa, «Isus Biruitorul» anul 1936, nr. 29, pag. 1