Mântuirea este viaţă nouă, haină nouă. Domnul Iisus a venit în lume nu să-l îmbunătăţească pe om, ci să-i dea viaţă nouă. Firea omului a fost atât de stricată de păcate, încât nu mai era bună de nimic. Păcatul a stricat, a distrus totul… În noi nimic nu e bun, nimic nu e curat „tot capul e stricat şi toată inima suferă de moarte” (Isaia 1, 5). Chiar şi faptele noastre sunt o cârpă murdară (Isaia 64, 16).
A căuta să te mântuieşti singur e aceeaşi încercare zadarnică a lui Adam de a se acoperi cu frunze de smochin (Facere 3, 7). Materialul acesta nu ţine. E material rău stricat şi nu tine. De aceea a spus Mântuitorul: „Nimeni nu pune petic nou la haină veche”, [că] e un lucru zadarnic şi păgubitor; se rupe haina şi spărtura se face mai rea decât înainte” (Marcu 2, 21).
O haină veche, slabă şi putredă nu se poate repara. Peticul nu e de nici un folos. Or, firea noastră e tocmai această „haină” veche, putredă şi stricată… Nimic sănătos nu este în mine, în carnea mea; nu este drept (curat), nu este până la unul (Romani 7, 18; 3, 10). Dar Domnul Iisus a venit în lume să ne tămăduiască de boala păcatului, să ne dea o viaţă nouă, o haină nouă.
Numai sângele Lui curăţă de orice păcat (I Ioan 1, 7). Peticul ţine numai o vreme; haina nouă, totdeauna. Şi numai cu această „haină”, numai trăind şi având o viaţă nouă poţi intra la „cină”, în împărăţia lui Dumnezeu, unde nimic spurcat sau întinat nu poate intra.
A te mulţumi cu o viaţă de suprafaţă, cu o „haină” petecită, cu unele petice de fapte bune şi „obiceiuri” creştineşti, nu vei avea decât o pierdere. Căci într-o bună zi „peticele” se vor rupe şi vei rămâne şi fără haină, gol. Păcatul va pătrunde prin spărtura făcută a peticului şi-ţi va pustii cu totul încăperea sufletului. Dintr-un lucru rău va face altul şi mai rău; dintr-o viaţă rea, vei cădea într-alta şi mai rea. Deci nu peticire, ci înnoire. Nu petic, ci haină nouă. „Îmbrăcaţi-vă în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul” (Efeseni 4, 24).
A te întoarce la Dumnezeu însemnează tocmai a-ţi da seama că eşti sărac, orb şi gol (Apocalipsa 3, 17), că eşti un fiu pierdut, cu haina zdrenţuită de păcat… care vine, prin căinţă adâncă, să primească din mâna Tatălui haina vieţii nouă, pregătită prin Jertfa Fiului Său pe Golgota.
Mântuirea e haină nouă, viaţă nouă. Numai cu această haină nouă „făcută” de Dumnezeu te poţi prezenta înaintea Lui. În astfel de haine sunt îmbrăcaţi credincioşii din ceata cea mare a celor răscumpăraţi, care cântă înaintea Tronului (Apocalipsa 7, 9 şi 14).
Vrei şi tu, scumpe frate tânăr, să primeşti o haină nouă?… Vino la Domnul, întoarce-te la Tatăl şi vei primi din mâna Lui o haină nouă, albă, sfinţită şi curată. „Cumpără” prin pocăinţă o haină albă, să te îmbraci (Apocalipsa 3, 18).
Ioan Marini, «Isus Biruitorul» anul 1937, nr. 12, pag. 5
