Sub Muntele Sinai, am vorbit pe larg despre lege și har şi despre „litera legii“. Spuneam acolo că omul nu se poate mântui numai prin Lege. Legea arată numai păcatul dar, harul ne dă putere să scăpăm de păcat. Legământul cu cele zece porunci nu era încă stropit cu sângele Crucii, cu puterea harului. De aceea el a ajuns acolo unde era de prevăzut că va ajunge: la viţelul de aur.
Sub Muntele Sinai, tot poporul a răspuns: „Vom face tot ce ne-a zis Domnul“ (Ieşirea 19, 8). Dar, vai, cât de repede a ajuns acest legământ la viţelul de aur, tocmai ca să învăţăm că sub muntele Golgotei acest „vom face tot“ a murit pentru totdeauna și în locu-i a rămas: „noi nu putem face nimic“ fără El (Ioan 15, 5).
Vai, ce lucru grozav s-a petrecut sub Muntele Sinai! „Şi văzând poporul că Moise zăbovește să se pogoare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aron şi i-a zis: Scoală-te şi fă-ne nouă dumnezei… şi au făcut vițel turnat, au zidit altar în fața lui… au adus jertfă… şi au băut, apoi s-au sculat să joace… şi când s-a coborât Moise a văzut vițelul şi jocurile, s-a aprins de mânie şi, aruncând tablele, le-a sfărâmat (Ieşirea, cap. 32).
Rămâi uimit şi te întrebi: dar se poate una ca asta? Se poate ca poporul cu care vorbise Dumnezeu în tot timpul călătoriei, poporul cu care Dumnezeu vorbea încă prin Moise, să-L schimbe pe Dumnezeu cu un… vițel? Se poate aşa ceva? Da! Se poate, pentru că poporul acesta cunoştea pe Dumnezeu numai din „litera legii“, dar nu-L cunoştea din har. Nu gustase încă din puterea cea tainică a harului.
Creştinul de „literă“ face şi azi tot aşa. Creştinul care n-a gustat cu adevărat din Jertfa Golgotei face şi azi tot aşa. Dimineaţa îl vezi la biserică lăudând pe Dumnezeu, iar după-amiaza îl vezi jucând la cârciumă şi îl auzi înjurând pe Dumnezeu.
Se întâmplă și aici exact ceea ce s-a întâmplat sus, pe Muntele Sinai. În decurs de câteva ore, creştinul de „literă“ Îl înlocuieşte pe Dumnezeu cu… un vițel, cu jocul şi petrecerea.
Dumnezeu înlocuit cu… un vițel! Ce lucru îngrozitor! Cuvântul lui Dumnezeu a pus aici un vițel anume să arate cât de nebun este omul care, pus să aleagă între Dumnezeu și lume, între pieire şi mântuire, alege… „viţelul“.
Sub tunetele şi fulgerele muntelui Sinai, israelitenii Îl schimbă pe Dumnezeu cu… un vițel. Ce lucru grozav! Dar aşa e şi azi.
Eu de câte ori citesc în Biblie istoria cu viţelul mă gândesc ce mult seamănă această istorie cu oamenii şi vremile de azi. Ca odinioară de pe Muntele Sinai, Domnul grăieşte şi azi de sus din cer, cu popoarele sale. Grăieşte şi azi prin tunete şi fulgere de mânie, de înfricoşate semne şi arătări cereşti, de necazuri şi frământări ce n-au fost de la începutul lumii. Iar oamenii aici jos, pe pământ, fac tocmai ceea ce făceau odinioară israelitenii: L-au părăsit pe Dumnezeu şi se închină la idolii patimilor şi ai păcatelor.
Preot Iosif Trifa, Spre Canaan
