Istoria întoarcerii apostolului Pavel pe drumul Damascului e cunoscută. O istorisește însuși apostolul: Eu am prigonit învățătura cea nouă (a lui Hristos) legând și ducând la temniță bărbați și femei. Am luat chiar și scrisori de la soborul bătrânilor iudei din Ierusalim, să merg la Damasc și pe cei ce se aflau acolo să-i aduc legați la Ierusalim. Și pe când mergeam și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază a strălucit împrejurul meu o lumină mare care venea din cer. Și am căzut la pământ și am auzit glas zicându-mi: «Saule, Saule! De ce mă prigonești!» Iar eu am răspuns: Cine ești Doamne? Și a zis către mine: «Eu sunt Iisus Nazarineanul pe care îl prigonești…» Și cei ce erau cu mine lumina au văzut-o și s-au înfricoșat (Faptele Apostolilor cap. 22).
Apostolul Pavel s-a întors la Domnul printr-o minune. Din Saul s-a făcut Pavel printr-o minune. Iar această minune a făcut-o Domnul, care i S-a arătat, i-a vorbit, i S-a făcut cunoscut; iar Pavel s-a făcut vestitorul și apostolul Lui. Din hulitorul și prigonitorul Domnului, s-a făcut vestitorul Lui. Pe drumul Damascului s-a petrecut o minune. Dar aceasta e o minune ce se petrece și azi. E marea și tainica minune a convertirii sufletelor pentru o viață cu Domnul. E marea și tainica minune când un păcătos îl află cu adevărat pe Hristos și își schimbă cu totul viața și traiul.
Minunea cu întoarcerea apostolului Pavel pe drumul Damascului stă și va sta înaintea noastră până la sfârșitul veacurilor, ca o pildă despre adevărata întoarcere la Dumnezeu. Ca o pildă despre adevărata cale a mântuirii. Căci mântuirea nu e numai păzirea unor anumite porunci. Mântuirea nu e numai lăsarea unor păcate. Mântuirea nu e numai «spălarea blidelor pe dinafară». Ci mântuirea e convertire, e renaștere, e schimbarea din temelie a vieții. E făptura cea nouă, e omul cel nou. Mântuirea e întoarcerea de pe drumul Damascului. Pe drumul acesta au trecut și trec toții zacheii, samarinencele, magdalenele… toți cei care îl află cu adevărat pe Domnul și își schimbă cu totul viața.
Minunea care s-a petrecut cu apostolul Pavel pe drumul Damascului, se petrece și azi, duhovnicește, cu toți cei ce apucă calea întoarcerii la Dumnezeu, calea mântuirii. Să cercetăm această minune.
Saul mergea bărbătește pe drumul pierzării. Era un înfocat prigonitor al lui Hristos, pentru că nu-l cunoștea. Auzise numai de El, dar nu-l cunoștea. Iar din drumul acesta de pierzare l-a oprit o lumină care l-a doborât la pământ și l-a întrebat: Saule, Saule, de ce mă prigonești? Cine ești – a întrebat Saul. Eu sunt Iisus Nazarineanul, Cel care m-am răstignit și am murit pentru mântuirea ta și a tuturor păcătoșilor… Eu am suferit și am murit pentru tine, iar tu acum arunci lanțuri contra Mea…
Saul s-a cutremurat sub această lumină. Domnul a grăit cu el și el cu Domnul. Și cunoscându-L pe El s-a ridicat de jos ca un vestitor al Lui. S-a ridicat ca un om nou, ca un om schimbat cu totul. Acesta e și azi drumul convertirii și mântuirii păcătoșilor.
Este un om ce merge orbește înainte pe drumul pierzării. Îl prigonește și îl batjocorește pe Iisus, cu fărădelegile și blestemățiile lui. Îl hulește și îl prigonește pentru că nu-L cunoaște cu adevărat. Și în calea acestui om, deodată se ivește lumină mare. Aude o fulgerătoare chemare la Domnul… aude o predică ce rănește… sau e doborât jos de atare izbeliște, de atare boală, sau necaz mare. Și în fulgerarea aceasta de lumină, în căderea aceasta, omul aude glasul Domnului: Omule, omule, unde vei ajunge cu ticăloșiile tale? De ce mă prigonești cu fărădelegile și blestemățiile tale? Omul își vede starea grozavă în care se află, se îngrozește, își cunoaște pierzarea, îl cunoaște pe Domnul și se întoarce la El. În starea aceasta binecuvântată omul s-a întâlnit cu Domnul. Domnul i s-a arătat, Domnul i-a vorbit și omul L-a cunoscut. Din această întâlnire, din această arătare, din această cunoaștere adevărată a Domnului, iese omul cel schimbat, omul cel nou.
Fiecare om, întors cu adevărat la Dumnezeu, își are o istorie a lui pe drumul Damascului. Fiecare își are un drum al Damascului. Fiecare s-a întâlnit cu Domnul într-un fel. Fiecăruia i s-a arătat Domnul într-un fel. Fiecăruia i-a vorbit Domnul într-un fel.
La Oastea Domnului sunt sute și mii de mărturisiri ale celor întorși de pe drumul Damascului. Unul spune că s-a întâlnit cu Domnul la o adunare a Oastei. Pe altul l-a rănit o predică vie. Pe alții i-a cutremurat cântările și rugăciunile ostașilor. Unul spune că l-a aflat pe Domnul citind în Biblie. Altul în atare necaz mare. Și cu toții am început o viață nouă, după această întâlnire cu Domnul.
Întoarcerea cea adevărată nu se oprește niciodată la mijlocul drumului. Ci face o schimbare totală în viața omului. Despre Saul, ne spune Scriptura, că s-a schimbat cu totul după ce s-a întâlnit cu Iisus pe drumul Damascului. Și-a schimbat Saul nu numai numele, ci și purtările și toată viața lui. Întâlnirea cu Mântuitorul i-a dat alți ochi și altă vedere; altă inimă și alte cugete; altă gură și alte vorbe; alte picioare și alte umblări. I-a schimbat cu desăvârșire, toată viața lui.
Aceasta este întoarcerea cea adevărată. Aceasta este minunea, pe care Domnul o face cu noi și în noi, când ne întâlnim cu adevărat cu El și îl cunoaștem cu adevărat pe El. Și să nu ne amăgim. Numai cu o astfel de întoarcere vom putea intra în Împărăția lui Dumnezeu.
Dragă cititorule! Ia seama, și tu ești acolo undeva pe drumul Damascului. Poate că mergi pe acest drum ca Saul. Îl hulești și îl prigonești pe Domnul Iisus cu fărădelegile și blestemățiile tale. Sau poate îți închipui că, păzind unele porunci și călcând altele, ești pe calea cea bună.
Ia seama, iubitul meu! Domnul îți grăiește în multe chipuri și feluri să te întorci înapoi de pe drumul acesta. Iubirea Lui te doboară uneori și pe tine la pământ ca să-L cunoști pe El. Când atare boală intră în casa ta și te doboară la pat, când atare necaz mare sosește și poposește la tine să știi, iubitul meu, că acesta este Iisus de pe drumul Damascului, este lumina de pe drumul Damascului care te cheamă și pe tine înapoi.
Eu te întreb, iubitul meu, unde te afli tu pe drumul Damascului? Mergi tu înainte pe calea pierzării, ori te-ai întors înapoi? Mergi tu înainte cu Saul, ori te-ai întors înapoi cu Pavel? Căci pe drumul Damascului, pe drumul acestei vieți, fiecare om este un Saul sau un Pavel, un hulitor al Domnului sau un vestitor al Lui…
O! Iubitul meu, nu mai sta nepăsător față de chemarea Domnului. Aruncă-te și tu, cu lacrimi de căință la pământ și strigă: Da, Doamne, aud glasul Tău. Aud întrebarea și mustrarea Ta: Fiule de ce mă prigonești? Și plâng de durere și rușine că te-am prigonit și batjocorit cu atâtea blestemății și fărădelegi. Ajută-mă Doamne, să mă ridic din această ticăloșie! Ajută-mă să mă ridic ca un om nou și să încep o viață nouă. Ajută-mă să mă fac și eu, dintr-un Saul un Pavel… dintr-un hulitor, un vestitor al Tău și un copil al Tău. Amin.
Preot Iosif Trifa, Ziarul Isus Biruitorul, anul 1935, nr. 27, pag. 4
