În dimineața zilei de 25.01.2016, a trecut la cele veșnice, ca o adiere ușoară, cu chip senin, sora MARIȚA IANCU din comuna Gemenele, județul Brăila.
Oare n-ai să-mi ceri talanții care mi i-ai dat și nu-s?
Oare n-ai să-ntrebi de rodul care trebuia adus?
Fi-mi-va oare-ndreptățire, fi-mi-vor dezvinovățiri,
Sau ce am să-Ți aflu, oare, într-o clipă, din priviri?…
Doamne, toată-ndreptățirea, de vreun grai aș mai avea,
Cred c-aș spune-atuncea numai: Te-am iubit! – și voi tăcea…
(Traian Dorz, Ce-Ți voi spune oare Ție)
Sora Marița a văzut lumina zilei în data de 9 octombrie 1933. L-a aflat pe Domnul împreună cu soțul ei Neculai, mergând la adunările Oastei Domnului din sat prin anii 1969. De când s-a alipit cu toată inima de Preaiubitul inimii sale, I-a slujit cu credincioșie până la capăt.
În anii de prigoană, primind mari amenzi și batjocuri din partea autorităților, nu s-a lepădat de Domnul, deschizându-și casa pentru frați și trăind cele mai alese părtășii. Deși, într-un sat îndepărtat și cu o adunare de câteva suflete, sora Marița, de o maturitate duhovnicească deosebită, era mereu în rugăciune pentru frații din țară, citind cu nesaț Cuvântul Domnului și literatura Oastei.
Se bucura nespus de mult de fiecare dată când îi duceam cărți noi, mulțumindu-i Domnului pentru că i-a lăsat vederea bună. În cămăruța ei, în patul în care zăcea adesea, era înconjurată de Biblie și de cărțile Oastei, atât de iubite de ea. Iubea fierbinte Cuvântul și pe frați, rugându-se pentru tinerii pe care îi îmbrățișa cu căldură de fiecare dată când cercetau adunarea din Gemenele.
Spre sfârșitul călătoriei sale, ardea de dorul întâlnirii cu Mântuitorul. Deși răpusă de îngerul necruțător al bolii, sora Marița a trecut prin toate cu o față senină și frumoasă. Ne-a fost o pildă vie, un îndemn și o călăuză în toți anii tinereții noastre, de aceea ne rugăm ca Domnul să îi odihnească sufletul ales împreună cu sfinții în Cetateta Sa eternă, de unde credem că ne îndeamnă ca o șoaptă de iubire prin plecarea ei:
Nu-i nimicire moartea noastră,
nici veșnic nu vom fi-ngropați
– ci semănați spre-o altă lume
în care vom intra-nviați.
Trăiți frumos urmând credinței
Căci nu sfârșim nimic acum,
Mormântul nu-i o nimicire
ci-un scurt popas, pe-un veșnic drum.
(Traian Dorz, Nainte de-a fi)
