Imaginea de mai sus arată una din vedeniile Evanghelistului Ioan istorisite în Apocalipsa, la cap. 6. Când citeşti în Biblie această vedenie, parcă vezi în ea istoria vremurilor noastre. Iată mai jos această vedenie:
„Şi am văzut – scrie Evanghelistul Ioan – când a deschis Mielul (Iisus) una din cele şapte peceţi… şi mi‑a zis: «Vino şi vezi». Şi am văzut şi iată un cal alb; şi cel ce şedea pe el avea arc; şi s-a dat lui cunună şi a ieşit biruind şi ca să biruiască.”
Vedenia aceasta înseamnă biruinţa Evangheliei lui Iisus Hristos pe pământ, adică binele, pacea şi iubirea între oameni. „Şi când a deschis a doua pecete, am văzut şi iată alt cal, roşu; şi celui ce şedea pe el s-a dat lui să ia pacea de pe pământ şi ca unul pe altul să se junghie; şi s‑a dat lui sabie mare”…
Oare acest cal roşu ca focul n-a fost marele război care a luat pacea de pe pământ? Oare acest cal nu sunt vremurile noastre pline de praf de puşcă şi de pregătiri de războaie noi? Oare nu este acest cal roşu diavolul care a luat pacea şi dragostea din sufletul şi din traiul oamenilor şi a făcut şi face cumplită moarte sufletească?
„Şi când a deschis pecetea a treia, am văzut, şi iată un cal negru; şi cel ce şedea pe el avea cumpăna în mâna sa. Şi am auzit glas în mijlocul celor patru vieţuitoare, zicând: «O măsură de grâu pentru un dinar şi trei măsuri de orz pentru un dinar”…
Oare acest cal nu este scumpetea ce ne-a venit după război, pe care o simţim şi noi din belşug şi care ne strigă şi nouă preţuri grozave şi mai mari ca acelea din Biblie, când era măsura de grâu cu un dinar?
„Şi când a deschis pecetea a patra, am văzut, şi iată un cal galben; şi celui ce şedea pe el îi era numele Moartea şi iadul urma cu ea. Şi s-a dat lor putere ca să omoare a patra parte a pământului, cu sabie, cu foamete şi cu moarte”…
Oare acest cal nu sunt plăgile, necazurile ce le trăim azi: secete, furtuni, muscă columbacă, beteşuguri în oameni şi vite etc.? În toate părţile parcă tropoteşte azi acest cal şi încă nu ştim ce necazuri şi pedepse ne mai poate aduce…
Da, da, iubiţilor cititori, trăim vremuri biblice. Trăim vremuri grele, pe care ni le arată anumit Biblia şi ne cheamă să ne întoarcem către Dumnezeu. De ani de zile, Dumnezeu parcă vorbeşte cu noi prin semne şi minuni, prin tot felul de pedepse şi plăgi, aşa cum le vorbea odinioară egiptenilor prin Moise şi Aron. Noi însă trăim în chipul şi asemănarea lui Faraon. Vedem arătarea şi pedeapsa cerului, ne înspăimântăm de ea, dar nu ne îndreptăm.
Cu adevărat trăim vremuri biblice. Vremurile noastre sunt o Biblie deschisă în care şi cel orb de carte poate vedea şi citi chemarea Domnului, să ne întoarcem la El. Vai celor ce nici acum nu aud şi nu înţeleg această chemare. Cu adevărat aceştia sunt cei despre care a zis Psalmistul: „Ochi au şi nu văd, urechi au şi nu aud”. Cu adevărat, aceştia sunt pierduţi.
Preot Iosif Trifa, Citiri şi tâlcuiri din Biblie