Cu călătoria spre Canaan ne apropiem de un loc foarte însemnat; ne apropiem de muntele Sinai (Ieşirea 19, 1-2). Ajungând la acest loc, vom zice şi aici „Sela!“, oprire! Am ajuns la un loc de mare însemnătate; să ne pregătim cu sufletul pentru intrarea în el. Am ajuns la locul unde dumnezeirea S-a arătat omului căzut şi a făcut cu el din nou un legământ, dându-i prin Moise cele zece porunci. Am ajuns la locul sfânt unde măreţia şi strălucirea lui Dumnezeu s-au arătat cu atâta putere, încât însuşi Moise, alesul Domnului, zicea: „Sunt îngrozit şi tremur“ (Ieşirea 12, 21).
Cu frică și cutremur vom intra deci şi noi între tunetele şi fulgerele de sub muntele Sinai, să vedem în lumina Evangheliei legământul ce l-a făcut Domnul cu poporul Său.
Aici ni se dă prilej să vorbim despre legătura dintre Vechiul şi Noul Testament, dintre Lege şi Har. Pe scurt, voi spune aici numai atât: Vechiul Testament, cu toate proorociile şi frământările lui, a fost o pregătire pentru sosirea şi plinirea Evangheliei. Vechiul Testament, cum spun Sfinţii Părinţi, a fost şi el un „pedagog spre Hristos“, un mare dascăl ceresc care a pregătit omenirea pentru primirea Mântuitorului.
Vechiul Testament a fost numai „o umbră a celor viitoare“. De aceea e mare deosebirea între Vechiul şi Noul Testament. Vechiul Testament ni-l arată pe om aşa cum este. Noul Testament ni-l arată aşa cum trebuie să fie. Biblia Vechiului Testament ni-l arată pe omul cel stricat în grădina Edenului. Noul Testament, pe omul cel născut a doua oară, prin Sângele Crucii de pe Golgota.
Legea şi Harul
Şi tot aşa e şi cu deosebirea dintre Lege şi Har. Vechiul Testament ne arată Legea şi pedeapsa. Noul Testament, Harul şi dragostea. „Pentru că legea avea umbra bunătăţilor celor viitoare, iar nu însuşi chipul lucrurilor“ (Evrei 10, 1). Vom aminti, în sensul acesta, câteva pilde din cele multe:
Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul prin Iisus Hristos (Ioan 1, 17). Legea era săpată pe piatră (Ieşirea 24, 12). Harul e săpat în inimă (II Corinteni 3, 3). Legea cuprinde litera care omoară. Harul cuprinde Duhul Care dă Viaţă (II Corinteni 3, 6). Moise şi-a început lucrarea omorând un om (Ieşirea 2, 12). Iisus şi-a început lucrarea vindecând un om (Marcu 1, 25). În faţa lui Dumnezeu, Moise stă cu fața acoperită (II Corinteni 3, 13). Moise n-a putut vedea faţa lui Dumnezeu (Ieşirea 33, 23) noi o vedem în faţa Domnului Iisus (II Corinteni 4, 6). Trei mii de oameni a omorât Moise pentru neascultare (Ieşirea 32, 28). Trei mii s-au mântuit în Ziua Cincizecimii (Fapte 2, 41). Ochi pentru ochi, zicea Legea (Ieşirea 21, 24). Iartă-le, zice Harul (Luca 23, 34).
Nu vă atingeţi de munte, că veţi muri, zicea Legea (Ieşirea 19, 12). Atingeţi-vă şi vă veţi vindeca, zice Evanghelia (Matei 14, 36).
Faceţi aceasta şi veţi trăi, zicea Legea (Levetic 18, 5). Faceţi aceasta pentru că sunteţi vii, zice Harul (Efeseni 2, 1-10).
Împliniţi totul, zicea Legea (Ieşirea 19, 8). Totul s-a împlinit, zice Harul (Ioan 19, 30).
Legea pune blestem (Galateni 3, 10). Harul răscumpără de blestem (Galateni 3, 13).
Legea dă cunoştinţa păcatului (Romani 3, 20). Harul dă cunoştinţa Domnului (Ioan 17, 3).
Legea ne aduce aminte de păcat (Evrei 10, 1). Harul nu-şi mai aduce aminte de păcat (Evrei 10, 17).
Legea cere sfinţenie (Levitic 11, 44). Harul dă sfinţenie (1 Corinteni 1, 30).
În epistolele sale, Apostolul Pavel explică pe larg deosebirea dintre Lege şi Har. Astfel de lămuriri se pot citi la: Romani capitolele 2, 3, 5, 6, 7 şi 10; II Corinteni capitolul 3; Galateni capitolele 2, 3 şi 4; Efeseni capitolul 2; şi în epistola către Evrei.
Preot Iosif Trifa, Spre Canaan
