Stăpânul inimii – Pr. Iosif Trifa

„Iată, stau la uşă şi bat. De va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20).

„Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi, pentru că fără de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 4-5).

„Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am voit să adun pe ai tăi, în ce chip adună găina puii săi sub aripi şi n-ai vrut. Iată, vi se lasă casa voastră pustie” (Matei 23, 3 7-38).

Minunat este chipul de mai sus şi cuvintele de lângă el. Mântuitorul a spus aceste cuvinte prin gura Evanghelistului loan. Mântuitorul este cel ce bate la uşă, iar uşa şi casa unde vrea să intre este, iubite cititorule, inima ta, este uşa inimii tale. Mântuitorul bate la uşa inimii tale şi cere intrare. Dar uşa e încuiată şi zăvorâtă. Iederă şi buruieni de păcate au crescut pe lângă ea, în semnul că pentru Domnul nu s-a mai deschis de multă vreme. O, ce glas dulce se aude la uşa inimii tale iubite frate, şi tu nu-l auzi? O, câtă dragoste stă la uşa inimii tale şi tu n-o primeşti? O, cu câtă răbdare aşteaptă şi bate mereu Mântuitorul la uşa inimii tale şi tu tot nu deschizi? O, ce bucurie, ce pace, ce dar, ce fericire şi ce lumină vrea Mântuitorul să bage în casa ta şi tu nu vrei să-L primeşti? De mult tot aşteaptă la uşă, de ani de zile bate tot mai stăruitor la uşa inimii tale şi tu nu vrei să-L primeşti?

Taina mântuirii sufleteşti aceasta este: să-ţi deschizi larg inima şi viaţa şi să zici: ,,Intră, Mântuitorule Doamne, şi Te fă Tu Stăpân, Poruncitor şi Împărat în casa inimii mele. Eu Îţi dau Ție inima mea, Îţi dau Ție toate vorbele mele, toate gândurile mele, toate faptele şi purtările mele. Eu Îţi dau Ție toate cheile de la toate încăperile inimii mele. Eu Îţi dau Tie şi toate lipsurile, toate necazurile şi toate frământările mele. Ia-mă Tu, Doamne, în grija Ta!”… Când astfel L-ai primit pe Domnul, o mare schimbare se face în casa ta şi în viaţa ta, aşa cum s-a făcut în casa lui Zaheu după ce a intrat Iisus în ea; şi în casa lui lair după ce Iisus a înviat mortul din ea.

O, dragă cititorule! De-ai şti tu ce bucurie şi ce fericire intră în casa ta după ce I-ai deschis Domnului uşa inimii tale! Cei mai mulţi oameni trăiesc în credinţa greşită că trebuie să se lase de prea multe plăceri ca să-L primească pe Domnul. Este aceasta o mare înşelăciune, pe care o vezi numai după ce ai gustat din bucuria ce ţi-o dă o viaţă trăită cu Domnul. Într-o ţară din Africa, spun învăţaţii că oamenilor de acolo li se pare amar zahărul şi dulcele de la noi; pentru ei, amarul nostru e dulce. Aşa, după ce ai gustat dintr-o viaţă cu Domnul, îţi vine să strigi: „O, prostul de mine, acuma văd cu cât e de amar ceea ce mi se părea dulce şi plăcut în lume!”…

Alţi oameni L-ar primi pe Domnul în casa inimii, dar aşa ca să nu-i descuie toate încăperile. Şi-ar mai lăsa unii cheile de la lada cu bani, alţii atare patimă şi plăcere, dar Domnul nu intră decât acolo unde I se predau toate încăperile inimii. O, ce lucru dureros văd eu în chipul de mai sus, când mă gândesc că pentru Domnul, oamenii nu vor să deschidă uşa inimii lor, dar o deschid larg pentru fel de fel de pofte, plăceri, mânii, pizme, minciuni etc. O ispită, o poftă rea e destul să ciocănească o dată şi omul îndată îi deschide uşa.

Dragă cititorule! Ia seama că în multe chipuri şi feluri bate Iisus la uşa inimii tale. În ziua judecăţii, Domnul va zice: „Adu-ţi aminte, fiule, când ai avut necazul cela şi cela, boala ceea şi ceea… atunci eram la uşă şi voiam să intru în viaţa ta, dar tu nu M-ai slobozit… Când săracul cela şi cela ţi-a cerut ajutor, Eu eram la uşă, dar tu nu M-ai primit… Când ai auzit predica ceea şi ceea, Eu eram la uşă, dar tu nu M-ai ascultat… Când ţi s-a dat sfat să citeşti Noul Testament, Eu te îmbiam să citeşti învăţăturile Mele, dar tu nu M-ai ascultat”…

Deschide, frate dragă, uşa inimii tale, să intre într-însa Domnul cu bucurie şi cu fericire de mântuire sufletească.

Deschide-I uşa îndată, ca nu cumva să plece, rostind la uşa casei tale înfricoşata osândă: „Iată, ţi se lasă casa ta pustie”.

Să ne rugăm, zicând: „Îţi deschid uşa inimii mele, Mântuitorule Doamne. Intră într-însa cu mântuire, precum ai intrat odinioară în casa lui Zaheu din Ierihon!”.

Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1925, nr. 2, pag. 4