Amintirea lui o prăznuim pe 23 aprilie. E așezat praznicul la început de primăvară, ca și sfântul Dumitru toamna (26 octombrie). Ei împart anul în două și stau ca doi luminători în drumul vieții noastre, prin credința lor, ca doi aprigi luptători pentru Hristos, îndemnându-ne să le urmăm pilda.
Sfântul Gheorghe, născut din neam mare și bogat, își avea moșia în Capadocia Anatoliei. A trăit pe vremea lui Dioclețian, împăratul Romei. Era acesta un dârz apărător al idolilor păgânești și un crunt prigonitor al creștinilor. Făcuse sfat mare cu sfetnicii săi, cum să întoarcă din calea lor pe adevărații închinători ai lui Hristos. La sfat luase parte și tânărul Gheorghe, abia de 20 de ani. Creștin prin credință, când văzu tirania și chinurile crude ce se hotărâseră pentru cei ce nu vor întoarce la credința împăratului, el, cu îndrăzneală mare, își ridică cuvântul și spuse: “Vouă se cade să faceți pace în toată lumea și vreți să vărsați sânge sfânt și drept și să nevoiți creștinii să creadă în idoli? O, oameni rătăciți, nu vă amăgiți, nici vă orbiți sufletește și trupește! Hristos este singurul Dumnezeu, El este singurul Domn, de la El s-au făcut toate. Învățați-vă și voi a crede”.
Crunt s-a mâniat împăratul pentru vorbele lui. Și a dat poruncă slujitorilor săi să înceapă chinurile pentru Gheorghe și pentru toți cei ce mărturisesc ca el.
Dar sfântulului nu i-a slăbit credința nici toate chinurile pe care le-a îndurat ca un adevărat luptător al lui Hristos, căci glas din cer îi șoptea mereu: “Nu te teme, Eu sunt cu tine!”
Luptă grea a dat sfântul, dar a sfârșit ca un biruitor, dobândind cununa dreptății. De aceea e înfățișat în icoanele noastre ca un luptător și biruitor asupra balaurului, care e chipul duhului rău.
Ce ne spune nouă sărbătoarea și icoana sfântului Gheorghe? Ele sunt un îndemn pentru noi să intrăm degrabă în Oastea lui Hristos, să punem mâna pe arma credinței și a bunei viețuiri, ca să doborâm idolii patimilor și ai nelegiuirilor ce bântuie azi viața omenească. Așa cum a doborât el, în capiștea lui Apolo, idolii păgânești, care, în fața sfântului, prin rugăciunea lui, au căzut grămadă. S-a auzit sunet și țipăt și plângere din ei, dar a trebuit să piară din fața luptătorului pentru Hristos.
Așa va fi și nouă, celor din Oastea lui Hristos. Va trebui să dăm luptă aprigă cu noi înșine și cu cei din jurul nostru. Va trebui să înfruntăm batjocurile și poate chiar prigoana celor ce se închină încă atâtor patimi ale vremurilor noastre, stând sub stăpânirea mamonei. Dar biruința va fi a noastră. Această nădejde ne-o întărește praznicul sfântului Gheorghe, care multe a răbdat pentru dragostea și numele lui Iisus Hristos.
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1924, nr. 17, pag. 2
