“Domnul a zis lui Moise și lui Aron în țara Egiptului: “Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. Vorbiți, întregii adunări a lui Israel și spuneți-i: În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteală cât poate mânca fiecare din mielul acesta. Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veți putea să luați un miel sau un ied. Să-l păstrați până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia, și toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara. Să ia din sângele lui și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc, și anume s-o mănânce cu azimi și cu verdețuri amare. Să nu-l mâncați crud sau fiert în apă, ci să fie fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele. Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţă; și dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineață, să-l ardeți în foc. Când îl veți mânca, să aveți mijlocul încins, încălțămintea în picioare și toiagul în mână și să-l mâncați în grabă, căci sunt Paștele Domnului” (Exodul 12, 1-11).
O adâncă învățătura este în această istorisire. Mielul pe care l-a rânduit Dumnezeu israeliților să-l mănânce în noaptea ieșirii din Egipt și să se apere cu sângele lui de urgia morții închipuiește Jertfa Mântuitorului Hristos, închipuiește «mielul cel nevinovat care spre junghiere s-a adus» (Isaia 53, 7) pentru noi și păcatele noastre.
O, ce dar mare este nouă Jertfa Domnului! În noaptea ieșirii din Egipt, sângele mielului i-a apărat și i-a scăpat pe israeliteni de moarte. Tot așa și pe noi Sângele Domnului ne-a scăpat și ne scapă de moartea și pieirea sufletească a păcatului. Domnul ne cheamă și pe noi, pe toți zicând: «luaţi mâncaţi acesta este trupul Meu. Beţi toți din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor.» (Matei 26, 26-28)
Sunt încă foarte puțini acei creștini care înțeleg și primesc cu adevărat Jertfa Domnului și de aceea îi atâta moarte și pieire sufletească în zilele noastre. «De la om până la dobitoc» ne-au ajuns și pe noi plăgile Egiptului pentru că de pe ușa și ușiorii sufletului nostru s-a șters Sângele Domnului, s-a șters semnul că suntem iertați și mântuiți prin Jertfa Domnului. Despre israeliteni ne spune Biblia că au mâncat «mielul paştilor» stând gata de plecare spre Canaan şi îndată după gustare au scăpat din robia Egiptului. Şi noi, dragă cititorule, suntem în o robie plină cu tiranii patimilor, ispitelor şi păcatelor în fruntea cărora stă ca domn diavolul Faraon. Jertfa Domnului ne ajută să scăpăm din această robie. Tot omul ce primeşte cu adevărat Jertfa Domnului trebuie să iasă îndată din păcate, altcum dacă rămâne tot în păcate, e semn că n-a primit cu adevărat Jertfa Crucii şi nici darul şi harul ce-l dă această Jertfă.
Creștinilor! Sculați-vă să plecăm și noi din păcate. Ca israelitenii, suntem și noi într-o noapte sufletească plină de urgia și mânia Domnului pentru păcatele și fărădelegile noastre. Numai Sângele Mielului ne poate scăpa și pe noi. Să primim Sângele Jertfei de pe Cruce pentru ca să sosească și dimineața plecării noastre spre Canaanul mântuiirii noastre sufletești.
Preot Iosif Trifa, Lumina satelor, anul 1924, nr. 14, pag. 2
