Chipul de alături arată o întâmplare din Vechiul Testament. Iacov plecase de la Laban înapoi în țara Canaanului să ceară iertare și împăcare de la fratele său Esau. Pe drum i s-a arătat un înger în chip de om și s-a luptat cu el toată noaptea și l-a biruit îngerul pe Iacov lovindu-l la încheietura coapselor așa că Iacov a căzut jos și a rămas șchiop. În revărsatul zorilor, Iacov a cerut binecuvântare de la cel ce luptase cu el. Atunci îngerul l-a binecuvântat zicând: „Numele tău nu va mai fi Iacov ci te vei chema Israel căci ai luptat cu Dumnezeu…” (Facere 32, 24-32).
Plină de un adânc înțeles este această întâmplare. Iacov s-a luptat cu Domnul și Domnul l-a biruit pe el. Cea dintâi cerință a mântuirii noastre sufletești este și azi tot aceasta, să fii biruit de Domnul, să fii biruit pentru Domnul, să simți toată slăbiciunea puterilor tale căci puterea lui Dumnezeu tocmai în această slăbiciune se adeverește (II Corinteni 12, 9).
Unul din dușmanii mântuirii noastre sufletești este tocmai puterea firii noastre vechi, puterea omului nostru vechi. Această putere se luptă mereu cu Domnul și de multe ori nu vrea să se lase biruită de Domnul. Spre pildă, când vrei să apuci pe atare cale rea, Domnul se luptă cu tine să te oprească, dacă nu te-ai oprit din calea răului, e semn că a biruit puterea ta. Când îți greșește aproapele tău sau îți face vreo supărare Domnul se luptă cu tine să rabzi, să taci, să ierți; dacă nu poţi răbda şi nu poţi ierta e semn că ai biruit tu. Biruinţa ta este aproape totdeauna biruinţa diavolului şi dacă vrei să scapi de această biruinţă de suflet pierzătoare trebuie să fii biruit şi înfrânt de Domnul şi pentru Domnul.
O, ce pildă minunată ne este în această privinţă Iisus Mântuitorul şi viaţa Lui. Viaţa Mântuitorului, de la naştere până la moarte, n-a fost altceva decât o nesfârșită înfrângere, o înfrângere pentru Dumnezeu, pentru ascultarea lui Dumnezeu. Era aceasta o înfrângere de care se ținea pas cu pas biruința pentru că Dumnezeu era alături de Fiul cel disprețuit și îl ajuta. Mântuitorul s-a făcut un Miel slab ca să poată birui păcatul, lumea și iadul.
Această înfrângere pentru Domnul ne trebuie și nouă. Iacov a primit binecuvântarea după ce a fost biruit de Domnul. După această înfrângere i s-a schimbat și numele în Israel. Tot așa s-a întâmplat și cu Saul. Mergea Saul plin de trufie și de putere spre Damasc să persecute pe creștini, dar Domnul l-a aruncat la pământ și l-a făcut un orb neputincios. Din această cădere și înfrângere, s-a ridicat Saul plin de dar și de binecuvântare și din Saul i s-a schimbat numele în Pavel.
Această înfrângere ne trebuie și nouă pentru dobândirea mântuirii noastre sufletești. A fi înfrânt și biruit de Domnul înseamnă a simți că ești slab, că singur nu poți face nimic. În această slăbiciune se arată puterea lui Dumnezeu, precum a spus așa de frumos Pavel apostolul: „Am plăcere în slăbiciune, în mustrări aspre, în necazuri și strâmtorări pentru Hristos căci când sunt slab atunci sunt puternic.” (II Corinteni 12, 10). Când cad, Domnul mă ridică, zicea şi psalmistul David. Pe înţelesul cel adevărat, când mă rog zicând: „Doamne întărește-mă”, ar trebui să zic: „Doamne slăbește-mă.” Doamne slăbește-mă și îmi sfarmă toate puterile firii mele vechi pentru ca să biruiești totdeauna Tu.
O, ce putere, ce dar și ce binecuvântare urmează în viața ta după ce ești biruit de Domnul și ai devenit cu adevărat robul Lui.
În viața creștinilor se folosește vorba de „robul Domnului”. E o vorbă frumoasă și cu adânc înțeles, dar de cele mai multe ori e numai o vorbă goală căci a fi rob cuiva înseamnă a fi biruit de el și supus întru toate lui. A fi robul lui Dumnezeu înseamnă a sluji întru toate numai Lui și a nu te mișca și duce nicăieri fără știrea Lui. A fi robul lui Dumnezeu înseamnă a fi copleșit cu totul de Duhul lui Dumnezeu, de dragoste, de milă, de bunătate, adevăr și celelalte daruri ce curg din Evanghelia Lui. Ori dacă ne uităm în jurul nostru vedem că cei mai mulți se cheamă numai robi ai lui Dumnezeu dar în realitate sunt robi ai patimilor și plăcerilor lumești, sunt robi ai diavolului care îl întărește în toate părțile cu ajutorul patimilor. „De cine este biruit cineva, aceluia îi este rob” zice apostolul Petru (II Petru 2, 19).
Ești tu biruit de Domnul sau de diavolul, ești tu robul lui Dumnezeu sau robul diavolului?
Preot Iosif Trifa , Revista „Isus Biruitorul”, anul1936, nr. 42, pag. 4
