Praznicul Sfântului Gheorghe – Pr. Iosif Trifa

Despre Sf. Gheorghe spun Viețile Sfinților că s-a luptat cu un balaur înfricoșat. Desigur, o luptă crâncenă va fi fost aceasta. A fost, așa zicând, o luptă pe „moarte și viață”. Era o luptă ce se dădea cu „ori-ori”; ori biruia Sf. Gheorghe, ori biruia balaurul. La urmă, a fost biruit și omorât balaurul. O astfel de luptă – în înțeles duhovnicesc – trebuie să purtăm si noi. E lupta cea mare cu „balaurul cel mare care se cheamă diavol” (Apoc 12, 9). Iar lupta aceasta se dă și azi cu „ori-ori”. Ori te biruie „balaurul”, ori îl birui tu pe el. Ori te biruie patima și păcatul, ori le birui tu pe ele. În lupta aceasta, Domnul Iisus ne-a asigurat ajutorul Lui și biruința Lui. Sus pe Golgota, Domnul Iisus l-a biruit pe balaurul cel mare și tuturor celor ce L-au primit pe El le-a dat lor putere să se facă copiii lui Dumnezeu (In 1, 15) și să fie biruitori asupra păcatului. Semnul copiilor lui Dumnezeu, semnul celor morți și înviați la o viață nouă prin moartea și învierea Domnului este biruința. Este lupta lor „pe moarte și viață”; este biruința lor asupra balaurului diavol. Și totuși sunt atât de puțini luptătorii-biruitori. Sunt atât de puțini creștinii care se luptă cu „ori-ori”. Lupta mântuirii, lupta creștinului adevărat este lupta lui „ori-ori”. Dar creștinismul celor mai mulți creștini cade tocmai în acest punct. Creștinismul a dat un fel de faliment tocmai la punctul acesta: își închipuie creștinii de azi că pot dobândi mântuirea trăind in pace cu „balaurul”. Sau, cel mult, mai luându-se la harță cu el din când în când, prin postul Paștilor și pe la sărbători. Sau rănindu-l puțin azi, pentru ca el să te rănească mâine. Duminica dimineața biruitor contra lui, la biserică, iar după-amiază biruit de el la cârciumă si petreceri. Dar cu o astfel de luptă nu se poate câștiga mântuirea. Căci lupta mântuirii e o luptă „pe moarte și viață”. Ori te biruie păcatul, ori îl birui tu pe el. Ori te omoară el, ori îl omori tu pe el. O altă cale, de mijloc, nu este. Evanghelia ne arată acest adevăr în atâtea și atâtea chipuri. „Cel ce vrea să fie prieten cu lumea vrăjmaș se face lui Dumnezeu” (Iac 4, 4). Deci categoric, lămurit: ori cu lumea, ori cu Dumnezeu. Ori cu Hristos, ori cu Veliar. Ori cu Dumnezeu, ori cu Mamona. Ori biruitor, ori biruit. Ori mort, ori viu. Între biruitor și biruit, între mort si viu nu este o altă cale, decât „căldicelul” de la Apocalipsa, de care Domnul zice ca îl va „vărsa din gura Lui”. Dragi frățiori din Oastea Domnului! Sf. Gheorghe este, în special, sfântul vostru, pentru că și el a fost un tânăr ostaș, care a luptat și a murit pentru Hristos. El v-a lăsat pilda luptei hotărâtoare , pilda luptei care îl omoară pe „balaurul”. Luptați-vă și voi lupta aceasta care omoară patima și păcatul. În revista Lumina Tineretului din Arad, organul Soc. „Sf. Gheorghe” (nr. 17, an 1936), citesc că societatea tinerilor din Pârneava-Arad „a avut o organizație cu cor bun și o echipă de fotbal”. Ambele purtau numele de „Sf. Gheorghe”. Adică echipa de fotbal de la Pârneava trebuie că avea o firmă ca aceasta: Echipa de fotbal „Sfântul Gheorghe”. Mare greșeală, căci doar Sf. Gheorghe nu s-a ocupat cu lupte de fotbal, nici cu aranjări de petreceri. El n-a fost un fotbalist, nici un aranjator de petreceri, ci el a fost un luptător cu balaurul si le-a lăsat și tinerilor pilda acestei lupte pentru Hristos și suflet; pilda luptei hotărâte contra patimilor și păcatelor. În această luptă, voi, tineri ostași, trebuie să vă arătați vitejia!

 

Preot Iosif Trifa, Ziarul Isus Biruitorul, anul 1936, nr. 17, pag. 3