Luni începe Săptămâna cea Mare și Sfântă a patimilor lui Hristos. Biserica pune înaintea noastră înfricoșatele patimi ale Mântuitorului, ca să trecem prin ele cu înțelegere și cu folos sufletesc. Mergeți cu toții la slujbele Bisericii din Săptămâna cea Mare și ascultați cu luare aminte și cu lacrimi Evangheliile și cântările despre patimile și moartea Mântuitorului.
În legătură cu patimile și moartea lui Iisus, dăm și noi aici câteva învățături:
“Nu mă plângeți pe Mine, ci vă plângeți pe voi.”
„Și mergea după El (spre Golgota) mulțime multă de norod și de femei care plângeau și se tânguiau după dânsul. Și întorcându-se după ele, Iisus a zis: «Fiicele Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci vă plângeți pe voi” (Luca 23, 23).
Așa ne grăiește și nouă Mântuitorul: “Nu Mă plângeți pe Mine, ci vă plângeți pe voi și păcatele voastre”. Aceasta este taina cea mare a patimilor Mântuitorului: să înțelegem că pe Hristos L-au răstignit păcatele omenirii și tu Îl răstignești din nou cu păcatele tale. Această înfricoșată gândire trebuie să trezească în tine o ură cumplită față de păcat și această ură trebuie să te scoată din păcat. Altcum în zadar te cutremuri când auzi înfricoșatele patimi, că și pământul și pietrele s-au cutremurat, ba și iudeii și întreg Ierusalimul s-au cutremurat de înfricoșatele patimi, dar nu s-au îndreptat.
Un învățător zicea că pe Iisus nici batjocurile, nici palmele, nici vânzarea lui Iuda, nici cuiele și crucea nu L-au durut așa de mult ca știința (că Dumnezeu, este înainte știutor) că oamenii Îl vor batjocori din nou și Îl vor răstigni din nou cu păcatele lor, după ce au primit odată Jertfa Crucii.
Cititorule! Nu cumva ești și tu dintre aceia care răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu? (Evrei 6, 4).
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1923, nr. 12, pag. 3
