În 12 februarie, s-au împlinit 82 de ani de la trecerea în Veșnicie a părintelui nostru Iosif Trifa, întemeietorul Oastei Domnului. Cei din vremea lui s-au dus cu toții. Au rămas cei din familia duhovnicească să-i comemoreze plecarea din această lume.
Anul acesta adunarea din iarnă, de la mormântul Părintelui, s-a ținut în ziua de sâmbătă, 8 februarie, de la ora 12, în cimitirul din Dumbrava Sibiului.
Adunarea a fost transmisă în direct pe OasteaDomnului.info.
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, preadesfrânaţi, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.” (Luca 18, 10-14)
Poate că tu te bucuri când poţi să înşeli, să nedreptăţeşti, să furi, să minţi, să-i păcăleşti pe alţii şi să râzi de ei. Când îi poţi atrage să facă răul – şi nu când îi vezi umblând să facă binele. Atunci mai bine întristează-te.
Anul acesta am decis să studiez viaţa Părintelui Iosif încă o dată. M-am gândit că poate învăţ ceva nou sau ceva care poate să mă ajute să înţeleg mai bine activitatea lui şi sentinţa dură pe care a primit-o. Ca să fac asta, am revăzut filmul documentar şi am citit din câteva cărţi: „Preotul Iosif Trifa, o viaţă de propovăduitor al lui Hristos”, „Ce este Oastea Domnului” şi „Istoria unei jertfe”. După aceea, am stăruit asupra unui text din Noul Testament ca să supun lucrarea Părintelui Iosif unei analize biblice.
Cereți, și vi se va da… bateți și vi se va deschide. (Luca 11, 9).
Cereți şi nu căpătați pentru că cereți rău (Iacov 4, 3).
Nu ştiţi ce cereți (Marcu 10, 38).
Despre izbânzile rugăciunii au rămas nenumărate dovezi.
Un soldat credincios, în clipa când primi ordin să plece într-o misiune primejdioasă, pe front, spuse tovarășilor săi:
– Vă rog, numai o clipă, să ne rugăm lui Dumnezeu!
– Noi n-avem nevoie, ziseră ceilalți, roagă-te tu!
Credinciosul se duse puțin mai deoparte și căzu în genunchi. Dar chiar în clipa aceea trecu peste capul său un proiectil inamic care, căzând tocmai între tovarășii săi, îi ucise pe toți. Iată ce înseamnă „Rugați-vă oricând” (1 Tesaloniceni 5, 17).
Se duc pe rând, Iisuse, acei ce te-au iubit
dar, veșnic fericită, iubirea Ta rămâne,
se duc cei sfinți, dar harul rămâne strălucit
din ieri în azi, același, apoi din azi în Mâine…
Doar Tu, Iisus, rămâi ca-ntâi din ieri în azi Același, apoi din azi în Mâine…
E adevărat că cei mai mulţi tineri care au sfârşit rău au sfârşit aşa pentru că au început rău. Din cea mai fragedă copilărie părinţii lor nu le-au dat nicio educaţie bună, iar în viaţa lor de familie n-au văzut decât fapte şi vorbe rele.
„În vremea aceea, trecea Iisus prin Ierihon. Şi iată, un om, anume Zaheu; şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să-L vadă pe Iisus cine este, dar nu putea de norod, că era mic de stat. Şi, alergând înainte, s-a suit într-un dud, ca să-L vadă pe El, că pe acolo avea să treacă. Şi dacă a venit la locul acela, căutând Iisus, I-a văzut pe dânsul şi i-a zis lui: Zahee, grăbeşte de te coboară, că astăzi în casa ta Mi se cade să fiu.
...Urmat e-n veac cel uns cu harul
De rob și-apostol lui Hristos.
(Traian Dorz)
În 12 februarie, se vor împlini 82 de ani de la trecerea în Veșnicie a părintelui nostru Iosif Trifa, întemeietorul Oastei Domnului. Cei din vremea lui s-au dus cu toții. Au rămas cei din familia duhovnicească să-i comemoreze plecarea din această lume.
