Lupta contra păcatului înviorează sufletul și credința.
O, ce carte binecuvântată este Biblia. Ea ne arată calea mântuirii nu numai cu cuvântul, ci cu pilde și întâmplări luate din viața și istoria oamenilor.
În cursul veacurilor, Dumnezeu și-a ales dintre oameni niște aleși ai Lui și a pus viața lor în Biblie. Iar viața lor este astfel arătată ca să vedem în ea și lumina și umbra și virtutea și păcatul și credința și căderea. A făcut Dumnezeu astfel ca să vedem cum lucrează ispita în lume și în om, cum se apropie ispita de noi și să ne ferim de ea.
Biblia este plină de astfel de pilde. Vom aminti acum pilda celor trei aleși ai Domnului din Vechiul Testament: Samson, David și Solomon.
Viața acestor trei aleși ai Domnului se întâlnește într-un punct. Toți trei au făcut mari fapte de vitejie pe câmpul cel mare de luptă și de muncă pentu Dumnezeu. Dar pe urmă, toți trei au căzut în aceeași ispită. Toți trei au fost viteji pe câmpul de luptă, dar, îndată ce s-au retras de la front și s-au pus pe odihnă, i-a biruit ispita. Îndată ce n-au mai avut de lucru, le-a dat satana de lucru.
Să cercetăm și să vedem. Samson a fost un ales al Domnului, înzestrat cu o putere uriașă. Pe câmpul de luptă, cu o falcă de măgar, a omorât o mie de filisteni. Lupta îi înviora sufletul și credința. Dar îndată ce s-a retras de la front, a căzut în brațele Dalilei, în brațele păcatului. A fost viteaz mare pe front, dar acasă i-a luat puterea Dalila (Judecători 16).
Viteaz mare a fost și David pe front. A biruit pe Goliat și oriunde lupta, Domnul era cu el. Lupta pentru Domnul îi înviora credința și puterile sufletești. Dar mai târziu, când alții se luptau și el stătea acasă, într-o zi, neavând de lucru, iese să trândăvească în foișorul casei și de acolo vede pe femeia lui Urie scăldându-se; se aprinde ispita în el şi ispita îl duce la păcat de moarte (II Samuel 11).
David a fost viteaz mare pe front, dar l-a biruit ispita când s-a retras de la front și s-a pus pe odihnă și trândăvie.
Așișderea regele Solomon, câtă vreme a fost ocupat cu clădirea Templului, a umblat în căile Domnului. Era plin de înțelepciune și putere. Lucrul pentru Domnul îi înviora sufletul și credința. Dar după ce a terminat Templul și n-a mai avut de lucru, diavolul i-a dat de lucru. A căzut și înțeleptul Solomon în brațele femeilor străine, de dragul cărora a ajuns să se închine la idoli (I Regi 11).
Vitejia și căderea celor trei aleși ai Domnului să ne fie de învățătură tuturor. Satana lucrează cu putere atunci când nu lucrăm noi. El luptă cu izbândă atunci când noi ne-am dat pe lene și trândăvie. În acest înțeles zicea Mântuitorul că vrăjmașul diavol își seamănă neghina păcatului când oamenii dorm (Matei 13, 25).
Îndeosebi, să luăm pildă și învățătură noi cei credincioși. Să ne gândim mereu că noi ne-am angajat în cel mai mare război din lumea aceasta, în războiul contra păcatelor și contra ispititorului diavol. Iar războiul acesta nu încetează nici o clipă. Trebuie să luptăm clipă de clipă cu păcatul din noi și cu păcatul din afară de noi.
Satan pândește clipă de clipă cum ne-ar putea izbi și birui în acest război.
Prinși în acest război, să ne gândim mereu la pilda lui David, Samson și Solomon. Să stăm mereu pe câmpul de luptă și de muncă pentru Domnul. Căci lupta și munca înviorează sufletul și credința. Frontul și munca să ne fie și ele scăpare din ispitele lui Satan. Prin luptă și muncă pentru Domnul ne întărim și pe noi și pe alții, dar îndată ce părăsim frontul se apropie ispita. Îndată ce agăți sabia în cui, sosește Dalila cu foarfecile.
Aici la Sibiu ne cercetează mereu frații de la alte fronturi. Și, dacă am o mângâiere și o bucurie, e că-i văd aducând de la front acea înflăcărare și nebunie sfântă pe care o dă lupta și munca pentru Domnul Iisus.
Frontul și lupta ne dau nouă, ostașilor, ceea ce ne trebuie: curaj, îndrăzneală, credinţă şi biruinţă. Plus acea dulce simţire de a simți pe Domnul cu noi.
Deci, frații mei, cu toții la front, cu toții la luptă și la muncă pentru Domnul Iisus. Căci noi nu suntem ostași cu stagiu, ci pe viață. Eliberarea noastră, „pe loc repaos”-ul nostru e numai în cer. Noi, ostașii Domnului, nici măcar concediu nu avem. Eu cunosc o oaste care își ia vacanță pe timpul verii. Conducătorii ei pleacă în vacanță și ostașii așișderea intră în vacanță. Bag seamă că acei frați se vor fi gândit că satan are și el vacanță de vară. Numai că satan nu are niciodată vacanță. Nici iarna, nici vara, nici ziua, nici noaptea.
Deci, frații mei, cu toții la luptă pentru Domnul Iisus!
Preot Iosif Trifa, Ziarul „Familia creștină”, anul 1941, nr. 7, pag. 9
