«În urma lui Iisus mergea o mare mulțime de norod și femei, care boceau, își băteau pieptul și se tânguiau după El. Iisus S-a întors spre ele și a zis: ”Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi înșivă și pe copiii voștri.” » (Luca 23, 28)
Așa ne grăiește și nouă Mântuitorul: nu Mă plângeţi pe Mine, ci vă plângeţi pe voi şi păcatele voastre. Aceasta este taina cea mare a patimilor Mântuitorului: să înțelegem că pe Hristos L-au răstignit păcatele omenirii și tu Îl răstignești din nou cu păcatele tale. Această înfricoșată gândire trebuie să trezească în tine o ură cumplită față de păcat și această ură trebuie să te scoată din păcat. Altcum în zadar te cutremuri când auzi înfricoșatele patimi, că și pământul și pietrile s-au cutremurat, ba și evreii și întreg Ierusalimul s-au cutremurat de înfricoșatele patimi, dar nu s-au îndreptat.
Un învățat zicea că pe Iisus nici batjocorile, nici palmele, nici vânzarea lui Iuda, nici cuiele și crucea nu L-au durut așa de mult ca știința că oamenii Îl vor batjocori din nou și Îl vor răstigni din nou cu păcatele lor după ce au primit odată Jertfa Crucii.
Cititorule! Nu cumva ești și tu dintre acei care «răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu»? (Evrei 6, 4)
Preot Iosif Trifa
