„Şi orice răsad care nu este de la Dumnezeu se smulge…“ (Matei 15,3).
Mişcarea Oastei Domnului este dela Dumnezeu. În această Mişcare eu n-am fost decât un vas umil de care Domnul S-a folosit. În primul congres al Oastei, ţinut la Rusaliile din anul 1932, am spus răspicat acest lucru, precum urmează: „Eu sunt o predică vie în faţa Oastei.
Într-o lucrare atât de mare cum e Oastea Domnului, iată ce vas mic şi slab Şi-a ales Domnul, pentru ca toţi să vadă şi să înţeleagă că Oastea Domnului este cu adevărat a Domnului şi nu a omului!
În Mişcarea Oastei, eu nu sunt altceva decât un vas umil şi slab, de care Domnul S-a folosit în lucrarea Sa. Tot ce s-a făcut aici e darul lui Dumnezeu.
La Anul Nou se împlinesc zece ani de la înfiriparea Oastei. Cine va scrie odată istoria acestei Mişcări, va afla în ea multe frământări. Va afla însă, în special, minunea grăuntelui de muştar. După înfiriparea Oastei, am stat mai bine de un an numai cu zece fraţi ostaşi lângă mine, pe toată ţara. Exact acum opt ani, convocasem o adunare generală a Oastei, la Sibiu. Stiţi ce public am avut? Zece inşi, dintre care cinci au fost vorbitorii, iar cinci ascultătorii.
În acele clipe, grele pentru mine, ispititorul mă îmboldea mereu cu şoapta: «Lasă-te de lucrul acesta! Nu vezi că te faci de ruşine?». Dar Domnul nu m-a lăsat. Şi «orice răsad care nu este de la Dumnezeu se smulge» – zicea Mântuitorul (Matei 15, 13).
Răsadul Oastei era de la Dumnezeu – şi el s-a prins. Grăunele de muştar era de la Dumnezeu şi el a crescut un pom mare ce cuprinde azi toată ţara.
Oastea a crescut prin darul lui Dumnezeu. Nici cel ce a sădit nu este ceva în mişcarea Oastei, nici cel ce a udat, ci Dumnezeu Care a făcut să crească (I Corinteni 3, 6–7)“.
Iar în cartea «Vântul Cel Ceresc», stă scris:
„În mişcarea cu Oastea Domnului, nu are nimeni nici un merit. Tot meritul este al suflării Duhului Sfânt. Oastea Domnului a ieşit din suflarea Duhului Sfânt şi va trăi numai până când va sta sub această suflare şi va fi alimentată de această suflare. Eu n-am nici un merit în această Mişcare, decât doar atât că pe mine Vântul Cel Ceresc m-a trezit mai devreme cu un ceas-două, şi, trezindu-mă, am început să strig: „Duhule Sfinte, vino din cele patru vânturi şi suflă asupra acestor morţi ca să învie!…“
Preot Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului
