Biblia ne spune că israelitenii l-au biruit pe Amalec prin mijlocirea lui Moise. „Şi a ieşit Iosua la luptă împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aron şi Hur s-au suit pe vârful dealului. Şi a fost când ridica Moise mâinile sale, biruia Israel, iar când lăsa mâinile, biruia Amalec. Şi mâinile lui Moise fiind îngreunate, el au luat o piatră, au pus-o sub el şi el a șezut pe ea, şi Aron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul de o parte, altul de alta. Şi au fost mâinile lui Moise ridicate până la apusul soarelui și a sfărâmat Iosua pe Amalec cu tăişul săbiei“ (Ieşirea 17, 9-13).
Adică Biblia ne spune lămurit: israelitenii biruiau numai până ce aveau mijlocirea la cer a lui Moise. Au biruit numai prin mijlocirea aceasta, Moise avea cu el şi „toiagul lui Dumnezeu“, icoana puterii lui Dumnezeu. Şi, desigur, pe lângă mâinile ridicate, Moise avea şi rugăciunea sa pentru biruinţa poporului său.
Ce înţeles adânc este şi aici pentru noi şi mântuirea noastră! Aici vom spune un lucru pe care nu l-am spus până acum. Moise este şi o icoană a Mântuitorului. Sfinţii Părinţi au arătat în mod amănunţit această icoană. Moise era un mijlocitor între Dumnezeu şi poporul său. El era icoana marelui nostru Mijlocitor, israelitenii l-au putut birui pe Amalec numai prin mijlocirea lui Moise. Tot aşa e şi cu războiul nostru cel duhovnicesc. În lupta noastră cu „Amalec“ cu lumea, cu vrăjmaşul diavol şi cu ispitele lui noi suntem mai slabi ca el. Dar îndată ce intervine mijlocirea scumpului nostru Mijlocitor, îl biruim pe „Amalec“ şi zdrobim gloatele lui. Fără această mijlocire nu se poate câştiga nicio biruinţă şi nicio mântuire sufletească. „Căci unul este Dumnezeu, unul şi mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Iisus Hristos, Care pe Sine Însuşi S-a dat preţ de răscumpărare pentru toţi“ (I Timotei 2, 5-6). De va fi păcătuit cineva, avem mijlocitor la Tatăl pe Iisus Hristos, Care S-a dat pe Sine ispăşire pentru păcatele noastre (I Ioan 2, 1-2). În nimeni altul nu este mântuire decât în Iisus cel Răstignit „căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi“ (Fapte 4, 12).
Ce mijlocitor scump avem noi! Mâinile acestui Mijlocitor nu slăbesc niciodată şi nici nu au lipsă de nimeni să le sprijinească. Mijlocirea scumpului nostru Mântuitor este necurmată şi desăvârşită. „El trăieşte pururea ca să mijlocească pentru noi“ (Evrei 7, 25).
Preot Iosif Trifa, Spre Canaan
