„Şi s-a adunat tot poporul la piaţa cea dinaintea porţii apei şi a citit Ezdra în cartea legii de dimineaţă până la amiazi în faţa bărbaţilor şi femeilor şi în faţa celor ce erau în stare să înţeleagă şi tot poporul asculta cu luare-aminte cartea legii… Şi învăţa Ezdra şi le tâlcuia învăţătura Domnului şi înţelegea poporul cele ce se citea… şi tot poporul plângea când a auzit cuvintele legii” (Citiţi pe larg în cartea lui Neemia, cap. 8).
Vă place, nu-i aşa, cum Ezdra tâlcuia Scripturile şi învăţa poporul? Dar atâta încă nu-i destul, că ne place. Trebuie să facem şi noi aşa. „Cartea legii” din care învăţa şi tâlcuia Ezdra se află şi azi (Vechiul Testament), cu deosebirea că i s-a mai adăugat şi lumina cea mare, soarele cel sufletesc, adică învăţăturile Mântuitorului şi ale apostolilor (Testamentul Nou). Această Biblie e lăsată să citim şi noi în ea şi să sorbim putere şi viaţă din ea. Câţi însă fac acest lucru?
Uitaţi-vă bine în imaginea de alături. În fundalul acesteia se vede cum, în vreme ce Ezdra citeşte şi tâlcuieşte Scriptura, o grămadă de oameni trec nepăsători în drumul lor şi cu negustoriile lor. Aşa e şi azi. Lângă Cuvântul lui Dumnezeu se strânge şi azi numai o mică ceată de creştini. Cei mai mulţi trec nepăsători, cufundaţi în vârtejul afacerilor şi daraverelor lumeşti. Tu dintre care eşti?
„Şi tot poporul plângea când a auzit cuvintele legii”… aşa ne spune mai departe Biblia. O minunată însuşire a Bibliei este aceasta că fiecare îşi vede în ea ca într-o oglindă starea sa cea păcătoasă şi vrednică de plâns. Şi eu plâng de câte ori citesc în Biblie. Plâng de durere când mă gândesc câţi creştini trăiesc şi mor fără să fi gustat niciodată din izvoarele cele de viaţă dătătoare ale Bibliei. Ai tu, dragă cititorule, Biblia în casa ta şi citeşti regulat în ea?
Biblia cuprinde comori nebănuite. Mie, de câte ori citesc Biblia, mi se pare că am intrat într-o mină de metale scumpe. Din ce intru şi sap mai adânc în citirea şi adâncirea ei, dau peste noi şi noi comori. Biblia este legătura mea zilnică cu Mântuitorul. De câte ori o deschid şi citesc în ea, simt ceva ce trece din ea în mine şi îmi umple casa sufletului meu cu lumină, cu putere, cu tărie şi bucurie sufletească. Prin citirea Bibliei, în toată ziua mă întâlnesc cu Mântuitorul meu Iisus Hristos şi stau de vorbă cu El şi El cu mine.
Tot ce sunt şi tot ce am este al Bibliei. Luaţi-mi Biblia – mi-aţi luat totul. Luaţi-mi totul şi îmi lăsaţi Biblia – n-am pierdut nimic.
Biblia e cea mai răspândită carte
Peste 780 de societăţi creştine se ocupă cu tipărirea şi răspândirea Bibliei. Cea mai mare dintre aceste societăţi este aşa-numita „Societate Britanică din Londra”. Această societate tipăreşte şi răspândeşte Biblia la preţuri ieftine, între toate popoarele lumii. Până acum a ajuns să tipărească Biblia în 570 de limbi şi să o răspândească într-un miliard de exemplare. Mulţumită acestei societăţi, şi cele mai sălbatice popoare din Africa îşi au Biblia tipărită în limba lor. Chiar şi această minunată răspândire a Bibliei arată că această carte nu este ca oricare alta, ci ea este Cartea lui Dumnezeu şi ea se răspândeşte spre împlinirea scripturii ce zice: „şi se va predica această evanghelie a împărăţiei în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile”…
Care aveţi o ţigară?
Este atât de cunoscută această întrebare, încât chiar şi copiii de 14-15 ani, când aud aceste vorbe, îşi bagă mâinile în buzunare să scoată tabac. Dar dacă acum v‑aş întreba care aveţi o Biblie sau care a citit cândva Biblia? Cei mai mulţi la această întrebare aţi râde. Nu-i aşa? Şi e rău că-i aşa, pentru că Biblia ar trebui să fie pentru oameni ceea ce este astăzi tabacul şi băutura. Plăcerea ce o au oamenii de azi pentru tabac şi băutură ar trebui să o aibă pentru Biblie, pentru frumuseţile, pentru comorile, plăcerile şi foloasele sufleteşti ce le dă Biblia aceluia care citeşte în ea cu regularitate, cu credinţă şi stăruinţă.
Un creştin fără Biblie este ca un soldat fără puşcă şi ca un călător fără cale. Ai tu, cititorule, Biblia în casa ta? Şi dacă o ai, citeşti regulat în ea?
Cum e alcătuită Biblia
Biblia este alcătuită dintr-un mănunchi de cărţi care s-au scris nu toate deodată, ci într-un răstimp de şaisprezece veacuri. Cei cari au scris Biblia au fost oameni feluriţi: prooroci, păstori, pescari, învăţaţi, preoţi, împăraţi, meşteşugari şi alţii. Dar, cu toate acestea, cărţile Bibliei alcătuiesc un întreg bine închegat, pentru că ele cuprind planul lui Dumnezeu despre mântuirea oamenilor.
Biblia întreagă este alcătuită din 79 de cărţi şi este împărţită în două părţi mari: în Vechiul Testament şi în Noul Testament. Vechiul Testament cuprinde, în 52 de cărţi, pregătirile pentru primirea lui Hristos; iar Noul Testament cuprinde învăţăturile Mântuitorului Hristos cuprinse în cele 4 Evanghelii şi în cele 21 de Epistole ale apostolilor.
Toate cărţile se învechesc…
Toate cărţile se învechesc şi ies din folosire. Luaţi, spre pildă, o carte de medicină de acum o sută de ani. Nu mai face două parale. Cărţi care au făcut odinioară răsunet mare în toată lumea azi nu le mai citeşte nimeni; nu mai valorează nimic. Numai Biblia nu s-a învechit. Ea îşi păstrează valoarea peste toate veacurile şi timpurile. Ea va rămâne până la sfârşitul veacurilor, spre plinirea cuvintelor Mântuitorului: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu”.
„Dă-mi cartea!…”
Un învăţat, zăcând bolnav în pat, îi strigă fiului său:
– Fiule, dă-mi cartea!
– Ce carte să-ţi dau, tată dragă? răspunse fiul, deschizând biblioteca.
– Fiule, grăi tatăl, nu este decât o singură carte: Biblia.
Într-un sat cu 5000 de suflete
Astă-vară m-am odihnit într-un sat de frunte, cu peste 5000 de suflete. Voind să fac o tâlcuire pentru «Lumina Satelor», am căutat în sat o Biblie. Dar în tot satul n-am aflat nici una (era însă tot în a treia casă cazan de fiert rachiu). Nici în satele vecine n-am aflat o Biblie. Într-un ţinut întreg n-am aflat nici o Biblie. Cu lacrimi în ochi am suspinat, întrebându-mă: Oare, Doamne, în Africa mă aflu aici, ori într-o ţară de creştini?
Biblia este cartea lui Dumnezeu
Dumnezeu are o carte în care vorbeşte despre El şi despre planurile Sale. Această carte este Sfânta Scriptură. E adevărat că oamenii au scris această carte, dar au scris-o insuflaţi de Dumnezeu. Când însă cineva ia în mână Biblia, trebuie să o ia ca pe o carte, ca pe o scrisoare a lui Dumnezeu. Când vă veţi înfăţişa la judecată înaintea lui Dumnezeu, eu socotesc că una din întrebări va fi şi aceasta: „Ţi-am trimis o scrisoare în care te înştiinţam despre starea păcatului şi despre iertarea ce ţi se dă prin sângele Fiului Meu. Îţi arătam în acea carte cum să trăieşti ca un fiu al Meu. Ai citit tu această scrisoare?”
„Doamne, vei răspunde tu, am auzit că Tu ai avut o carte pe pământ, dar eu n-am deschis-o niciodată.”
Vai va fi ţie, cititorule, de nu vei putea da un alt răspuns.
Preot Iosif Trifa, Citiri şi tâlcuiri din Biblie
