Întoarcerea lui Saul – Pr. Iosif Trifa

Chipul de mai sus arată cunoscuta întoarcere a lui Saul pe drumul Damascului, când din Saul s-a făcut Pavel şi din prigonitor al Evangheliei un apostol al lui Hristos. Iată cum istoriseşte Apostolul Pavel această întoarcere şi chemare la a sa apostolie:

„Eu am prigonit învăţătura cea nouă (a lui Hristos), legând şi ducând în temniţă bărbaţi şi femei. Am luat chiar şi scrisori de la soborul bătrânilor (iudeilor din Ierusalim), să merg la Damasc, ca şi pe cei ce erau acolo să-i aduc legaţi la Ierusalim. Şi a fost când mergeam eu şi mă apropiam de Damasc, deodată pe la amiază a strălucit împrejurul meu o lumină mare care venea din cer. Şi am căzut la pământ şi am auzit glas zicându-mi: «Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?» Iar eu am răspuns: «Cine eşti, Doamne?» Şi a zis către mine: «Eu sunt Iisus Nazarineanul pe Care Îl prigoneşti». Şi cei ce erau cu mine lumina au văzut-o şi s-au înfricoşat, dar glasul nu l-au auzit“…

Şi aşa mai departe ne spun Scripturile cum s-a întors Saul la Domnul din calea pieirii sufleteşti. (Citiţi mai pe larg întoarcerea lui Saul în Faptele Apostolilor, cap. 9, 22, 26 şi în Galateni, cap. 1).

O, ce învăţătură adâncă este în această întoarcere a lui Saul! Tuturor celor care vor să se hotărască contra păcatelor, tuturor ostaşilor din Oastea Domnului, tuturor care doresc să apuce pe calea mântuirii sufleteşti le recomand să citească în Sfânta Scriptură cu luare-amin­te întoarcerea lui Saul şi să judece adânc asupra ei. Saul alerga înainte pe calea pieirii sufleteşti. Alerga grăbit pe această cale, pentru că nu-L cunoştea pe Iisus Mântuitorul. „Cine eşti, Doamne?“ a întrebat Saul când lumina l‑a doborât la pământ… Cine eşti, căci eu nu Te cunosc. „Eu sunt Iisus Nazarineanul pe Care Îl prigoneşti“, a răspuns Mântuitorul… „Eu sunt Iisus, Care atâta bine în lume am adus, însă voi oamenii, drept răsplătire, pe cruce între tâlhari M-aţi pus… Eu sunt Iisus, în contra Căruia şi tu, Saule, alergi aşa grăbit, să-L legi în lanţuri… Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?“

Iată-l pe Saul faţă în faţă cu Mântuitorul. O lumină l-a pus în faţa Crucii, în faţa Mântuitorului şi din aceas­tă înfăţişare Saul se ridică schimbat cu totul pentru Evanghelia Domnului.

Această minunată schimbare trebuie să se petreacă tot aşa şi în viaţa noastră cea sufletească. Minunea de pe drumul Damascului o poţi şi tu, iubite cititorule, avea şi simţi atunci când stai în faţa Domnului, când stai în faţa Crucii, când stai faţă-n faţă cu Domnul, când cunoşti cine este pentru tine Mântuitorul şi ce a făcut Mântuitorul pentru tine şi pentru iertarea ta. Pune-ţi în faţa Domnului, în faţa Crucii Lui viaţa ta şi, dacă ai urechi sufleteşti, îndată vei auzi glasul Lui: „Eu sunt Iisus Nazarineanul, Care M-am răstignit pentru tine… Eu sunt Iisus, Care atâtea chinuri am răbdat şi atâta sânge am vărsat pentru tine… Eu sunt Iisus pe Care tu Îl loveşti acum cu sudălmile, beţiile, desfrânările, strâmbătăţile şi răutăţile tale… Omule, omule, de ce Mă prigoneşti?“…

Când astfel stai în faţa Mântuitorului şi în faţa Crucii, atunci, ca şi Saul, deodată cazi la pământ doborât de groaza pieirii sufleteşti. Atunci deodată te ridici cuprins de hotărârea să trăieşti o viaţă schimbată, o viaţă nouă cu Domnul, să trăieşti o viaţă de mântuire sufletească.

O, ce viaţă minunată ar trăi oamenii când şi-ar pune mereu viaţa în faţa Mântuitorului – însă cei mai mulţi nici habar n-au de aşa ceva, ci aleargă în galop pe drumul răutăţilor. În calea acestora, Iisus Mântuitorul – în a Sa iubire de oameni – iese şi în alt chip, aşa cum a ieşit în calea lui Saul. Când o boală soseşte şi te doboară la pat, să ştii, dragă cititorule, că această boală este chemarea Domnului să te opreşti din drumul Damascului celui rău. Când atare necaz mare poposeşte la tine, ia seama că şi acesta strigă să te întorci înapoi. În atâtea chipuri şi feluri ne iese lumina şi chemarea lui Hristos în calea vieţii noastre! Fiecare om are în viaţa lui o minune oarecare, o întâmplare grea când Domnul a vorbit cu el şi l-a chemat să se întoarcă din drumul răutăţilor. Un om din popor îmi spunea că el Îl cunoaşte pe Mântuitorul numai de când a fost odată greu bolnav. De atunci se ţine de El şi trăieşte o viaţă nouă cu El. Sunt însă destui pe care nici astfel de chemări cereşti nu-i pot opri din calea răutăţilor. Aceştia sunt pierduţi pe vecie.

Dragă cititorule! Bagă de seamă. Şi tu eşti un Saul dacă porţi numai un nume de creştin, dar în faptele tale eşti păgân. Beţivii, suduitorii, desfrânaţii, hoţii, trufaşii etc., sunt tot atâţia Sauli ce aleargă pe drumul cel rău al Damascului. Din această cale a pieirii trebuie să te întorci la viaţă aşa cum s-a întors Saul: mai întâi să te întâlneşti cu Domnul, să stai faţă-n faţă cu El, să asculţi chemarea Lui şi să primeşti lumina Lui. Despre Saul ne spun Scripturile că s-a schimbat cu totul după ce s-a întâlnit cu Iisus pe drumul Damascului. Şi-a schimbat Saul nu numai numele, ci şi purtările, vorbele şi toată viaţa lui. Întâlnirea cu Mântuitorul pe drumul Damascului i-a dat alţi ochi şi altă vedere, altă inimă şi alte cugete, altă gură şi alte vorbe, alte picioare şi alte umblări. I-a schimbat cu desăvârşire toată viaţa. Această minunată schimbare o poţi avea şi tu când cu adevărat te întâlneşti cu Mântuitorul şi stai în faţa Lui şi în lumina Lui. Când viaţa ta stă în lumina Evangheliei, atunci ochii tăi deodată se deschid ca să vezi altcum, să simţi altcum, să judeci altcum şi să trăieşti altcum. Un ostaş din Oastea Domnului îmi scrie că un vecin al lui îl tot cheamă la crâşmă, zicându-i: „Da’ ce? Te-a oprit «Lu­mina Satelor» să bei?“ Ostaşul nostru însă i-a răspuns foarte cuminte aşa: „Pe mine, vecine dra­gă, nu m-a oprit «Lumina Satelor», ci mi s-au deschis ochii ca lui Saul pe drumul Damascului, să văd viaţa în lumina lui Hristos…“

O, ce minunată schimbare se petrece şi azi în viaţa celor care se întâlnesc într-adevăr cu Mântuitorul şi cu lumina Lui! Oameni prăpădiţi, pătimaşi, păcătoşi îşi schimbă cu totul viaţa când au ajuns să-L cunoască cu adevărat pe Mântuitorul şi lumina Lui.

Preot Iosif Trifa, Citiri și tâlcuiri din Biblie