Biblia nu ne spune mai amănunţit ce s-a întâmplat în timpul de când Domnul i-a spus lui Noe să facă corabie de mântuire, până în clipa când a sosit potopul. S-a făcut socoteala că Noe a lucrat la corabie 120 de ani biblici (anii biblici erau mai mici decât cei de acum). Ce s-a întâmplat în acest timp? Ne putem închipui.
Biblia ne spune că se făcuse în lume o stricăciune generală. „Se stricase tot pământul şi tot omul se abătuse de la calea lui“ (ca şi azi). În mijlocul acestei lumi stricate a început Noe să-şi lucreze corabia. Ce vor fi zis oamenii văzând pe Noe că începe a clădi o casă aşa de mare? Cu siguranţă, vor fi sărit la el cu întrebări de batjocură:
– Ce faci, moşule?… ce va fi cu şura asta aşa de mare? Ai de gând să te îmbogăţeşti?…
– Dragii mei, – le va fi răspuns Noe – Domnul mi-a spus că va pierde pământul cu potop… lăsaţi-vă de răutăţi… Veniţi să ne facem corabie de mântuire!…
– Ce potop?… Ce Dumnezeu?… vor fi zis păcătoşii. Ai înnebunit, moşule? Moş Noe şi-a pierdut minţile!…
Dar Noe tăcea şi lucra. Lucra şi plângea de mila unei lumi pe care o aşteptă potopul dar ea nu voia să se trezească din răutăţi. Lucrurile se vor fi petrecut aşa cum arată chipurile de mai sus. Noe cu familia lui lucra la corabia mântuirii, iar lumea chefuia şi petrecea. Chefuitorii îl vor fi arătat cu degetul pe Noe, strigând în batjocură:
– Uitaţi-vă, măi, că a înnebunit moş Noe… S-a apucat să-şi facă o şură mare… Cică vine potopul… ne-a chemat şi pe noi în şură lui.
– Lasă, moş Noe, că venim noi în şură ta… Lucrează numai, şi o gată, c-apoi venim şi noi cu lăutarii să facem în ea o petrecere, că tare-i potrivită pentru treaba asta!
Lumea batjocorea lucrarea lui Noe, dar Noe tăcea şi lucra. Lucra şi plângea de mila unei lumi pe care o aştepta prăpădul. Ceea ce s-a petrecut pe vremea lui Noe, se petrece şi azi. Să ne închipuim că s-ar ivi un ales al Domnului şi ar începe să strige prin lume: „Oameni buni, să ştiţi că vine prăpădul lumii… Domnul mi-a spus acest lucru… lăsaţi-vă de răutăţi!“ Ce credeţi, l-ar asculta cineva?
Da, de unde? Lumea ar râde de vestirea lui şi şi-ar vedea înainte de păcate şi fărădelegi. Ba încă, pe vestitor l-ar înhăţă şi poliţia, spunând că „tulbură“ viaţa oamenilor. Dar ceea ce s-a întâmplat pe timpul lui Noe, se întâmplă şi azi, fără să se ivească vreun Noe.
Ca pe vremea lui Noe, lumea e împărţită şi azi în două tabere. De o parte sunt cei puţini-puţini care lucrează la corabie, care sunt cuprinşi şi aprinşi de dorul mântuirii sufleteşti iar de altă parte sunt cei mulţi-mulţi care îşi văd de păcate şi nici habar nu au de cele sufleteşti.
Lumea cea mare râde şi azi şi îşi bate joc de cei puţini care lucrează corabia mântuirii lor sufleteşti. Un ostaş din Oastea Domnului îmi spunea că i-a chemat pe oameni să vină şi ei la citirile biblice pe care le ţin ostaşii Domnului, să asculte şi ei învăţături sufleteşti. „Venim bucuroşi, venim cu toţii i-au răspuns oamenii dacă aveţi acolo… rachie şi lăutari“.
Lumea a fost, este şi va fi până la sfârşitul ei, împărţită în două tabere: în „oamenii cei lumeşti“ care n-au nici o înţelegere şi nici o plăcere pentru cele sufleteşti şi în „oamenii cei duhovniceşti“, care se zoresc după lucrul mântuirii sufleteşti (Romani 8).
Tu, cititorule, din care tabără eşti?
„Precum a fost în zilele lui Noe“ aşa e şi azi şi aşa va fi şi în ziua când va sosi sfârşitul lumii. Ziua aceea îi va apuca pe oameni chefuind şi petrecând, ca pe timpul lui Noe. A spus Însuşi Mântuitorul acest lucru:
„Că precum a fost în timpul lui Noe, aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. Precum era în zilele cele mai înainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua în care a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, aşa va fi şi la venirea Fiului Omului“ (Matei 24, 37-39). Ah, în ce grozavă orbie sufletească trăieşte lumea de azi… o orbie după care vor veni prăpădul şi pieirea.
Trăim vremuri biblice. Trăim parcă vremuri prevestitoare despre ziua cea mare când „Fiul Omului va veni fără de veste pe norii cerului, să judece pământul (Matei 25). Trăim vremuri în care parcă cerul de sus ne strigă: „Oameni buni, vine urgia!… Lăsaţi-vă de răutăţi şi păcate!“ Însă oamenii îşi văd înainte de păcate şi fărădelegi şi râd de cei ce predică întoarcerea la Dumnezeu. Cu adevărat, „precum a fost în zilele lui Noe“, aşa e şi azi.
Un ostaş din Oastea Domnului, Henţ Florea, cantor în com. Clit, Bihor îmi scrie: „Cucernice părinte sufletesc! Minunată este predica lui Noe cu corabia. Parcă văd cum va fi râs de moş Noe când a strigat pe oameni să se lase de răutăţi, dar ei nici habar n-au avut de cele sufleteşti.
Eu sunt cantor la două biserici. Strig şi eu la oameni cu cântările, strig cu sf. Apostol, strig cu sf. Cazanie, strig cu cărţile ce le-am comandat de la redacţia foii “Lumina Satelor», strig în după amiezi în uliţe şi nu aude nimeni. La ascultători tot mai este câte unul, dar la faptă, ba. Ba, încă mai zic către mine că e destul cu ale mele, să mai înceapă şi ei cu ale lor vorbe lumeşti. Iar eu le zic: Bine, dragii mei, vă veţi căi voi odată că n-aţi ascultat de cuvintele mele, dar atunci va fi prea târziu, întocmai cum au păţit oamenii de pe timpul lui Noe“.
Preabunule Doamne şi Tată Ceresc! Poate că şi eu sunt din tabăra celor mulţi-mulţi care nici habar nu au de cele sufleteşti. Poate că şi eu sunt un om lumesc care nu înţelege lucrurile cele duhovniceşti şi pe oamenii cei duhovniceşti. Ajută-mă, Doamne, ajută-mă să scap înainte de a veni potopul, pieirea sufletului meu! Şi după ce am scăpat, ajută-mă să scap şi pe alţii care trăiesc în pieire şi pierzare!
Preot Iosif Trifa, Corabia lui Noe
