În pragul anului nou – Pr. Iosif Trifa

Un om călător înnoptase într-o pădure. Era iarnă cu viscol și ger. Să poată răzbi mai departe nici vorbă. Viscolul se întărea, puterile îi slăbeau. Un urlet fioros de lupi se auzi în zare. Fiori de moarte îl cuprinseseră. Singura lui scăpare era să facă un foc care să-l apere de îngheț și de lupi. Dar vai, își aduse aminte că aproape toate chibriturile le stricase cu aprinsul țigărilor. În cutie nu mai erau decât zece chibrituri. Strânse un vreasc de lemne și se pregăti să facă focul. Primul chibrit fu stins de vântul crivățului. Tot așa al doilea… și al treilea… al patrulea… al cincilea… al șaselea… Mai rămăsese numai cu un singur chibrit. Lupii urlau în apropiere… Degetele începuseră a-i îngheța.Cuprins de spaima morții, înainte de a aprinde și ultimul chibrit, ultima nădejde, își ridică ochii spre cer și se rugă plângând: “Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul… Nu mă lăsa să mă prăpădesc în pădurea asta sfâșiat de animalele sălbatice… Scapă-mă, Doamne, cu darul și ajutorul Tău…”

Aprinse ultimul chibrit și iată, focul se făcu și omul strigă plin de bucurie: “Sunt mântuit! Slavă Ție, Dumnezeule!”.

Fratele meu! Cam așa stăm și noi cu cele sufletești. Lumea aceasta este plină de “viforul ispitelor”, de lupii cei flămânzi ai patimilor rele și de grozav îngheț sufletesc. Noi ne putem apăra viața cea sufletească numai cu foc și lumină cerească. Anii vieții și darurile cele sufletești ni s-au dat să atragem foc ceresc în sufletul și în viața noastră.

Dar mi se pare că tu, fratele meu, strici “chibriturile” pe nimic. Le aprinzi pentru poftele și năravurile cele rele. Uită-te în cutie, câte chibrituri mai ai? Ia seama! Poate anul acesta este ultimul “chibrit”; și tu tot fără foc? “Viforul” urlă și tu nu te îngrozești? “Lupii” urlă și tu stai liniștit? N-auzi leul cel cumplit cum umblă răcnind, căutând să te înghită? (I Petru 10, 20). Aprinde îndată focul, fratele meu, aprinde-l îndată, căci altcum ești pierdut. Te prinde “înghețul” te sfâșie “lupii”.

Roagă-te și tu cerului de sus să-ți ajute să cobori lumină și foc ceresc în viața ta.

 

Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1929, nr. 1, pag. 1