“Ieri cu Tine Hristoase m-am îngropat, astăzi mă ridic împreună cu Tine…”
Aşa zice una din cântările bisericeşti ale Învierii şi în această preafrumoasă cântare este pusă o învăţătură de mare însemnătăte pentru noi creştinii. Învăţătura este aceasta: Să ne dăm seama despre jertfa Mântuitorului. Să cădem plângând la picioarele Crucii, dându-ne seama că pentru noi a suferit, a murit și s-a îngropat Mântuitorul Hristos. Prin această dare de seamă sufletească trebuie să simțim apoi cum și «omul nostru cel vechi și păcatele lui, cu Hristos împreună se răstignește» (Romani 6, 6), moare, se îngroapă și apoi «înviază în Hristos ca o făptură nouă» (II Corint. 5, 17) iertată și mântuită. Și noi trebuie să trecem așadar printr-o moarte a noastră ca să înviem împreună cu Hristos. Dacă tu n-ai înțeles și n-ai trecut prin această moarte a ta, atunci tu n-ai înțeles nici darul Învierii și n-ai luat «putere» dintr-ânsul.
«Dacă, deci, ați înviat împreună cu Hristos să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă. De aceea, omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fii neascultării. Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, când trăiaţi în aceste păcate. Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieși din gură. Nu vă mințiți unii pe alții, întrucât v-aţi îmbrăcat în omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul și în toți.»
Dacă azi sunt atâtea păcate și purtări stricate, asta înseamnă că nu toți oamenii au înțeles și înțeleg ce înseamnă a muri și a învia cu Hristos întru «înoirea vieţii». Scripturile ne învaţă să «ne răstignim faţă de lume» (Galateni 6, 14) și «să murim faţă de păcat» (Romani 6, 11) dar cei mai mulți oameni de azi au murit faţă de Dumnezeu şi trăiesc pentru lume şi păcat.
Cititorule! Ziua Învierii este şi trebuie să fie şi ziua învierii sufletului tău, ziua ieşirii tale din păcate. Această înviere a sufletului tău trebuie să iasă din mormântul în care ţi-ai îngropat păcatele tale: zavistia, mândria, lăcomia. Ai tu cititorule această bucurie ca să zici din tot sufletul tău «adevărat că a înviat» Iisus şi cu El împreună am înviat şi eu din mormântul păcatului, sau toată bucuria ta nu-i altceva decât bucuria mâncărurilor și băuturilor de sărbători? «Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morți!» (Efeseni 5, 14).
