Aceste vorbe, acest adevăr este temeiul vieții noastre creștinești. „Iar dacă n-a înviat Hristos, zadarnică este credința voastră”, scria apostolul Pavel corintenilor. Dar Hristos a înviat și prin învierea Sa ne-a trecut și pe noi „din moarte la viață”. Moartea nu ne mai stăpânește. Ea este acum numai o trecere la o altă viață; un somn înainte de sculare; o noapte înainte de ziuă și lumina cea nesfârșită de dincolo de mormânt.
Adevărul învierii noastre, iată, ni-l spune acum și primăvara Domnului. Cu înțelepciune, praznicul Învierii s-a pus acum, primăvara, când toate învie și toate spun că trebuie să fie și o înviere a sufletului nostru. După iarna cea rece, învie câmpul, învie florile, învie pomii și păsările, ca o învățătură că și noi vom învia după iarna morții noastre.
Plugarule! Ia aminte: grâul ce-l arunci în pământ ca să putrezească mai întâi și apoi să răsară este chipul și asemănarea morții și învierii noastre. Tot așa ne vom pogorî și noi în pământ, ca să ne schimbăm și să sărim spre o altă viață.
Dar să luăm aminte: trebuie să murim și în alt chip ca să înviem în Domnul. Iată, ne spune apostolul Pavel: „Socotiți-vă pe voi morți a fi păcatului, pentru ca să viați lui Dumnezeu prin Iisus Hristos” (Rom. 6, 11). Să murim dar și păcatului; să omorâm și să ne răstignim neîncetat și păcatele, pentru ca să putem via și învia lui Hristos.
Să nu uităm niciodată că „vom învia întru învierea judecății”, adică din mormânt ne vom scula să mergem la judecată și să dăm răspuns pentru faptele și purtările noastre. Plugarul așteaptă după grâul ce l-a aruncat în pământ nu numai să răsară, ci și rod să aducă.
Să trecem dar prin sfânta Înviere cu bucurie pentru darul învierii noastre și cu învățătură pentru dobândirea adevăratei învieri.
Preot Iosif Trifa, Ziarul Lumina Satelor nr. 14, anul 1922, pag. 1
