Domnul este Păstorul meu și nu voi duce lipsă de nimic (Psalmul 23) nici anul acesta.
Ce scumpe făgăduințe ne îmbie Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie! Iată, spre pildă, psalmul 23. Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște la pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă.
Citiți acest psalm scurt și vă minunați de darurile și binecuvântările pe care ni le făgăduiește Cuvântul lui Dumnezeu. Dar această scumpă făgăduință e legată de o condiție. Iar această condiție se află la început în cuvintele: Domnul este Păstorul meu. Adică Domnul să fie Păstorul meu. Şi dacă El este Păstorul meu cel bun, apoi să fiu şi eu oaia lui cea bună, oaia Lui cea blândă şi ascultătoare. Dacă lipseşte condiţia aceasta, dacă eu nu sunt oaia Lui cea ascultătoare, atunci cad toate făgăduinţele din psalmul acesta. Cuvântul lui Dumnezeu nu minte. El se împlineşte aievea. Dar numai în viaţa celor care trăiesc cu adevărat Evanghelia şi sunt copii lui Dumnezeu.
Nu voi duce lipsă de nimic. Un om lumesc n-ar îndrăzni să zică acest cuvânt. Oricât de bogat ar fi omul, tot se teme c-ar duce lipă de ceva. Dar un copil al lui Dumnezeu, oricât de sărac ar fi, el cutează să rostească aceste cuvinte. El trăiește aceste cuvinte. El a încercat aceste cuvinte. Domnul i-a umplut mereu ulciorul ca văduvei din Sarepta Sidonului. Bogații au sărăcit și au flămânzit, dar pe dreptul, nimeni nu l-a văzut cerșind pâine. (Psalmul 37, 25)
Biblia ne arată pe niște oameni care au trăit din plin Psalmul 23. Sunt creștinii cei dintâi despre care este scris la Faptele Apostolilor. Peste toți era un mare har și nici unul dintre ei nu ducea lipsă de ceva. (Fapt. Apostolilor 4, 34) Nu ducea nimeni lipsă pentru că toți erau cu adevărat oile Domnului și Domnul era Păstorul lor. Creștinii de azi duc lipsă de toate pentru că nu sunt cu adevărat în turma Domnului…
Stăm în pragul anului nou. E vremea când se fac multe urări de sănătate, belșug, etc… Eu însă, dragă cititorule, îți urez să fii, să te faci, cu adevărat oaia Domnului, să fii cu adevărat în turma Lui și în staulul Lui. Și atunci vei avea și sănătate și belșug și de toate. Atunci, cum scrie în Psalmul 23, chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de nici un rău, căci Tu cu mine ești… și paharul meu este plin de dă peste el…
Psalmul 23 e și psalmul vieții mele. Bolnav am fost și El m-a purtat în brațele Lui, întristat am fost și El m-a mângâiat, părăsit am fost și El m-a căutat. Am trecut mereu prin frământări și necazuri, dar n-am dus lipsă de nimic. Și nu voi duce nici anul acesta și nu vei duce nici tu, câtă vreme rămânem lângă El, în turma Lui.
Doamne ajută-ne să rămânem până la sfârșit în turma Ta ca niște oi ascultătoare ale Tale. Și oridecâteori vom căuta să ne depărtăm de lângă Tine și să ne facem de cap, trimite după noi câinele Tău cel negru (suferința, încercarea) ca să ne întoarcă înapoi la turmă. Căci mai bine este nouă să ne hărțuie până la sfârșit acest câine rău decât să pierdem mântuirea.
Preot Iosif Trifa, Ziarul Isus Biruitorul, anul 1936, nr. 1, pag 1
