Nu există un glas, un cuvânt, o expresie a noastră pe care Dumnezeu să nu o audă. Pentru El chiar şi gândul nostru capătă răsunet… Cel Care a zidit urechea, s-ar putea să nu audă?… (Psalmul 94, 9). Cum aude El glasul nostru când strigăm către El şi ne arată că ni-l aude prin răspunsul pe care ni-l dă îndată, de atâtea ori, tot aşa aude Dumnezeu şi când strigăm către alţii.
Când strigăm către părinţii noştri, către fraţii noştri, către inferiorii noştri, către semenii noştri mai slabi, către datornicii sau greşiţii noştri. Ne aude glasul nu numai cântând la biserică sau şoptind la rugăciune, ci ne aude şi răguşind la cârciumă şi la jocuri, bârfind pe stradă, ţipând la mânie, alintând necuviincios în ascuns. Ne aude nu numai glasul calm şi cuvintele frumoase, ci şi expresiile urâte, bancurile ruşinoase, cuvintele murdare, vorbele uşuratice şi mincinoase care ne-ar putea ieşi din gură.
Toate acestea se înşiruiesc ca pe o uriaşă bandă de magnetofon, care, în Ziua Judecăţii, va fi reluată şi repusă să se audă… Şi după ea vom fi judecaţi, după cum este scris că din cuvintele noastre vom fi scoşi fără vină şi tot din ele vom fi şi osândiţi (Matei 12, 36-37). Dumnezeu aude glasul nostru dimineaţa. Îl aude în orice clipă a zilei, a nopţii, a vieţii. Aude când vorbim adevărul sau mângâiem şi îndemnăm pe calea sfinţeniei pe aproapele nostru… Aude când învăţăm spre bine pe alţii şi când facem bucurie altora… Dar aude şi când certăm pe binefăcătorii noştri sau îi bârfim. Aude şi când umblăm cu vicleşug sau cu ademeniri faţă de fraţii sau surorile noastre. Faţă de soţii sau soţiile altora. Faţă de fiii noştri sau faţă de prietenii lor. Ne aude glasul şi când ni-l ferim de alţii. Ne aude şi glasul scris sau gândit… Ne aude totul-totul. Aude şi ceea ce n-am dori şi ne-am feri să nu ne mai audă nimeni. Dragă suflete, la tine ce glas aude Dumnezeul Cel Viu şi Atent, dimineaţa? Aude glasul unei rugăciuni de mulţumire şi recunoştinţă pentru încă o noapte petrecută în pace — sau glasul răguşit de cântece beţive? Glasul încărcat de vicleşug sau de minciuni, după încă o noapte petrecută în păcat? Aude oare glasul recunoscător pentru odihnă, cerând putere şi binecuvântare pentru o nouă zi de muncă sau de călătorie? Sau aude glasul înjurăturilor pentru cei din jur, al cârtirilor pentru neîndeplinirea poftelor rele, al nemulţumirilor contra lui Dumnezeu sau contra vieţii? Dragă suflete, oare cum ascultă Dumnezeu ceea ce aude din gura ta, ceea ce răsună din inima ta în urechile Lui?
Nu uita că o carte de aducere-aminte se scrie înaintea Lui, înregistrând toate spusele noastre (Maleahi 3, 16). În Marea Zi a Judecăţii, tu însuţi, în faţa Domnului, vei fi silit să mai asculţi încă o dată chiar glasul tău, repetând tot ce ai spus. Ce vei zice atunci? Meditează bine acum asupra acestui lucru! Cu privire la trecut ştii bine ce ai de făcut: Hristos Singur îţi mai poate şterge tot ce ai păcătuit. Iar cu privire la viitor fii treaz şi pune frâu puternic gurii, căci nici o şoaptă nu se pierde. Totul va căpăta cunoaşterea şi răsplata meritată (Luca 12, 2).
O Doamne Iisuse, Dumnezeul și Mântuitorul meu, către Tine și prin Tine doresc să-mi ridic mereu glasul meu și rugăciunile mele în fiecare dimineață, după fiecare noapte… Recunoscător pentru o nouă izbăvire și pentru o nouă lumină. Prin Tine mă rog să-mi fie curățite și sfințite toate cuvintele vieții mele. Tot ce iese din gura mea, din creierul meu și din condeiul meu. Pentru că acesta este glasul meu pe care Tu mi-l auzi și mi-l scrii.
Ție mă rog ca toate graiurile mele vinovate să mi le ștergi prin Sângele iertării Tale pentru totdeauna, spre a nu mai fi pomenite niciodată și nicăieri. Către Tine și prin Tine, Doamne Iisuse, mă rog ca să fiu umplut de Duhul Sfânt din care să primesc deplina înțelepciune a unui cumpătat și sfânt fel de a vorbi, de a gândi și scrie. Pentru ca totul să-mi fie cu har, ca să dea lumină de viață și putere tuturor celor care aud și citesc glasul meu. Iar mie să-mi dea bucurie în Ziua Judecății Tale. Amin.
