Voi spune celor ce vor să intre în Oastea Domnului, că taina cea mare a mântuirii sufletești o pot afla nu în scrisorile mele ci o pot afla numai la picioarele Crucii. Înțelesul și taina mântuirii sufletești nu stă în aceea că îți pui în gând să ieși mai întâi din răutăți ca să te faci un creștin bun, ci taina cea mare a mântuirii sufletești stă tocmai în aceea ca păcatele și răutățile să te doboare la picioarele Crucii. Să cazi la picioarele Crucii doborât de greutatea păcatelor, să cazi plângând la picioarele Crucii așa cum ești, plin de răutăți. Carul mântuirii tale sufletești atunci începe a porni la drum, când simți că te înădușe răutățile și cauți o scăpare, când simți o pieire și cauți o mântuire, când te simți într-o prăpastie și cauți o ieșire, când te simți în întuneric și dorești o lumină. Să cauți mai întâi să te faci bun și apoi să pleci la Domnul, ar însemna să înjugi boii înapoia carului.
Începutul mântuirii tale se face atunci când păcatele tale te pleacă și te apleacă la picioarele Crucii. Dumnezeu însuși te atrage în diferite chipuri la picioarele Crucii. «Voi atrage la Mine pe toți oamenii» (Ioan 12, 32), zicea Mântuitorul către apostoli. Când în tine se trezește o dorință să ieși din ticăloșie, când în tine se trezește un suspin sufletesc, când din ochii tăi iese pe furiș o lacrimă de durere pentru ticăloșia ta, atunci să știi, dragă cititorule, că Duhul lui Dumnezeu lucrează în tine și vrea să te atragă la picioarele Crucii. Dacă lași Duhul lui Dumnezeu să lucreze în tine, atunci El te duce la picioarele Crucii. Când Duhul lui Dumnezeu începe a lucra în om, atunci începe și satana a lucra cu toate meșteșugurile lui, pentru că se vede în primejdia de a-și pierde un credincios. Vocea diavolului e aceea care șoptește unora: «eşti prea păcătos, omule, ca să intri în Oastea Domnului», iar către alţii zice: «da nu te face de rușine, măi omule, cu gazeta ta, doar n-ai omorât pe nimeni să te faci pocăit…»
N-asculta, dragă cititorule, n-asculta de șoaptele și amăgirile diavolului, ci lasă Duhul lui Dumnezeu să te atragă tot mai mult la picioarele Crucii. Lasă-te, dragă suflete, lasă-te atras cu totul la picioarele Crucii, căci numai acolo ți se arată taina cea mare a vieții și a mântuirii sufletești. Minunea cea mare a unei vieți păcătoase, minunea cea mare a învierii păcătoșilor la o viață nouă se petrece și se poate petrece numai la picioarele Crucii. Căzut la picioarele Crucii, ți se deschid ochii ca să vezi lumea și să te vezi pe tine însuți în lumina Evangheliei. La picioarele Crucii afli cât de grozav a fost păcatul tău, că a trebuit însuși Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să moară pentru tine și iertarea ta.
La picioarele Crucii afli cu ce fel de dragoste te-a iubit Dumnezeu Tatăl, că pe Însuși Fiul Său l-a jertfit pentru tine. La picioarele Crucii afli că Iisus este un Mântuitor al tău, care a murit pentru iubirea ta și scăparea ta. La picioarele Crucii ți se deschide mintea și gura ca să strigi îngrozit: «O, nebunul de mine, cu câtă dragoste m-a iubit Tatăl și cu câtă ură am urât eu pe aproapele meu; cât a suferit Mântuitorul pentru Mine şi eu am sărit în capul vecinului pentru toate nimicurile; cu ce dar m-a îmbiat Crucea și eu L-am respins!» La picioarele Crucii afli că «tu nu mai ești al tău, ci ești al lui Iisus Hristos care te-a răscumpărat cu un preț mare» (II Corinteni 6, 19); eşti averea Celui răstignit.
Dar la picioarele Crucii nu ţi se deschid numai ochii înţelegerii, ci capeți de sus şi un dar, o putere, un ajutor să-ți schimbi viața. Stând la picioarele Crucii, o putere de Sus îți schimbă inima, îți schimbă ochii, îți schimbă urechile, mâinile, vorbele și purtările. Când ai aflat cu adevărat Crucea Mântuitorului, nimeni nu te mai poate ridica de la picioarele ei. O viață întreagă o petreci lângă Crucea Mântuitorului și sub darurile ce se revarsă din ea.
Dragă cititorule! Hotărârea ta împotriva păcatelor n-ajunge nimic dacă n-ai îngenuncheat cu ea mai întâi la picioarele Crucii; dacă nu stai mereu cu ea sub darurile ce izvorăsc din Jertfa cea sfântă a Crucii.
Toţi cei ce doresc să apuce pe calea vieţii trebuie să intre prin uşa îngustă, iar această uşă este Crucea şi Jertfa Mântuitorului. «Eu sunt uşa. Prin Mine de va intra cineva se va mântui» (Ioan 10, 12), a zis Iisus. Această ușă e Crucea și Jertfa Lui cea sfântă. Cine intră prin această Ușă, capătă dar și putere de sus să înainteze tot mai sus, mai sus spre culmile Ierusalimului sufletesc, spre culmile vieții și fericirii veșnice.
Prin această ușă ai intrat și tu, cititorule, cu hotărârea ta?
Preot Iosif Trifa, sursă necunoscută
