Nicio sărbătoare din calendar nu-i cum e Crăciunul. A devenit, în timp, atât de bogată și de complexă încât oferă loc de implicare pentru preocupări diverse. De aceea, esenţa Crăciunului, care este Naşterea Domnului din Fecioară, se vede, parcă, tot mai puţin. Astfel că, de nu ar fi colindele cu Maica şi cu Pruncul, atunci cadourile şi Moşul, şi masa de Crăciun, şi celelalte multe ar denatura, aproape în întregime caracterul religios al sărbătorii.
Dar cum nu se poate Crăciun fără colinde, oricât de bogat ar fi Moşul şi oricâţi cozonaci am avea pe masă, taina întrupării va fi totuşi bine conturată. Aceasta deoarece colindele nu vorbesc numai despre Fecioară şi Prunc ci şi despre multe alte elemente din preajmă care dau concreteţe şi mister sărbătorii. Am aminti dintre acestea: steaua călăuzitoare, magii de la Răsărit, corul de îngeri, păstorii din Betleem, ieslea oilor, Nazaretul natal Betleemul lui David şi altele. Toate au semnificaţii multiple şi toate dau colindelor substanţă şi mireasmă mistică. De aceea, Crăciunul angajează deopotrivă copiii şi bătrânii, bărbaţii şi femeile, pe cei simpli şi pe cei complicaţi, pe cei săraci, pe cei bogaţi, căci fiecare se regăseşte în ceva sau este impresionat de ceva.
Când eram copil, am fost impresionat de steaua magilor. Priveam deseori cerul iernii bogat în stele mari şi mă întrebam cu care din ele se va fi asemănat steaua care i-a călăuzit pe magi? Oare mai vedeau şi alţi oameni steaua aceasta, sau numai ei, magii?
Apoi auzisem că fiecare om are steaua lui pe boltă, dar nu îndrăzneam să mă întreb dacă și eu am vreuna, oricât de mică… Mai ales în preajma Crăciunului, emoţiile cauzate de steaua magilor se aprindeau în suflet şi întrebări fără răspuns prindeau contur.
Când am mai crescut, m-au fascinat magii, aceşti astronomi misterioşi care au descifrat tainele cerului şi care au fost aşa de siguri de ştiinţă lor şi aşa plini de dor de Dumnezeu, încât au riscat totul pornind pe urma stelei… Prin câte greutăţi vor fi trecut, prin câte primejdii, dar nu s-au oprit din drum, ci au urmat chemarea stelei lor. Ce oameni speciali vor fi fost!
După datele dintr-o revistă de atunci, mi-am construit o lunetă astronomică, cu trepied, lungă de 2 metri. Apropia de 20 de ori distanţa, dar cerul rămânea, totuși, departe.
Priveam fascinat bolta înstelată, priveam luna cu craterele şi munţii ei. Stelele le vedeam mai luminoase şi mai multe, iar roiul de stele din Pleiade şi nebuloasa din Orion mă uimeau şi emoţionau deopotrivă. Şi parcă mă chemau într-acolo.
Mai târziu, la maturitate, m-au fascinat îngerii, corul de îngeri. Apoi vestea dată de ei păstorilor și trimiterea acestora la iesle. Magilor le-a vorbit steaua, păstorilor le-au vorbit îngerii. Păstorii n-ar fi înţeles mesajul stelei. Mă întrebam şi mă întreb încă ce cântare vor fi cântat îngerii acolo, în câmpia Betleemului şi pe ce melodie? Oare păstorii aceia îi vor fi văzut pe îngeri, sau numai i-au auzit cântând? Cum arată un înger? Atâtea şi atâtea întrebări rămâneau fără răspuns. Oare îngerii aceia s-au mai pogorât printre oameni, din când în când, în cursul vremii, să cânte împreună cu ei şi să le spună unde să-L afle pe Mântuitorul?…
În vremea din urmă, tot mai mulţi fraţi din ţară merg la Ierusalim în pelerinaj. Vizitează Nazaretul, Betleemul, Ierusalimul, Ierihonul, Marea Galileii, Marea Moartă şi multe alte locuri. Unii se duc anume de Crăciun sau de Paşti. Dar toți care merg, fie iarnă, fie vara, vin de acolo foarte impresionați de cele văzute şi adânc emoționați. Şi doresc să revină, cât de curând, în locurile acelea. Este adevărat că azi se ajunge relativ uşor în Israel, cu avionul. Sunt acolo condiţii bune de cazare, de transport, iar ghizii turistici sunt adevărați profesionişti, mulţi provin chiar din România. Ghizii aceștia reuşesc să creeze o atmosferă așa de specială, de intimă încât totul pare actual, pare real ca şi cum Mântuitorul ar fi atunci, acolo.
Dar totuşi, condiţii bune de cazare şi transport mai sunt şi în alte locuri. Există în lume locuri mai pitoreşti si mai spectaculoase decât cele din Israel, iar ghizi buni sunt şi acolo, însă nimic nu impresionează ca locurile sfinte, deoarece acolo s-a arătat steaua, s-au închinat magii, au cântat îngerii şi mai ales fiindcă acolo S-a născut, a trăit, a murit şi a înviat Mântuitorul…
Dar, fie că am fost la Ierusalim, fie că nu vom merge niciodată, Crăciunul are pentru noi implicaţii adânci. Naşterea Domnului nu s-a petrecut doar cândva, demult, la Betleem, în zilele lui Irod şi ale lui Octavian August.
Ci Domnul S-a născut şi în anii noştri, în sufletele noastre, în zilele vieţii noastre. Căci, la plinirea vremii, Dumnezeu a găsit cu cale să descopere în noi pe Fiul Său şi să ni-L facă de cunoscut. De aceea putem cânta: „Nu-i lăcaş ca gândul meu / nicăieri, Iisuse, / mai plăcut lui Dumnezeu, / nicăieri, Iisuse”.
Dacă am fost în Israel e bine, dacă n-am fost e tot bine. Dar ferice e de acela care, oriunde s-ar afla si oriunde s-ar duce, el ziua şi noaptea cugetă la legea Domnului… Spița Neamului Domnului Iisus, redată de evangheliştii Matei şi Luca în ambele sensuri, trece prin Avram, prin David, prin Zorobabel, până la Iosif, fixându-L astfel pe Mântuitorul, ca provenienţă văzută, în istoria şi viaţa poporului lui Israel. Nu lipsesc din genealogie nici cele patru femei de alt neam cuprinse şi ele în Cartea Neamului Său: Tamar, Rahav, Rut și Batşeba.
Hristos, însă, este mai presus de atât, este mai presus de orice neam, este mai presus de istorie. De aceea, genealogia Lui nu se opreşte aici, fiindcă trece dincolo de toate, Evanghelistul Ioan spune:
„La început a fost Cuvântul”. Deci Îl plasează pe Hristos înainte de toate, înainte de David, înainte de Avram, chiar înainte de creație. Şi tot el spune: „Cuvântul era Dumnezeu… Apoi adaugă evanghelistul Ioan: „Şi Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi plin de har şi de adevăr. Aceasta este o altă genealogie, o altfel de „Carte a Neamului”, care ne include şi pe noi. Slavă lui Dumnezeu!
De aceea, Crăciunul este o sărbătoare excepţională. Vine la noi cu steaua, cu magii, cu îngerii, cu păstorii, cu Maria, cu Iosif, cu Pruncul, cu Vifleemul… Este atâta bogăţie în toate.
Dacă în diferitele etape ale vieţii ne-au marcat mai mult unele sau altele dintre acestea, putem spune acum că Dumnezeu se ascunde şi se regăseşte în fiecare dintre detalii. Şi că toate ne duc și ne atrag spre El, iar dacă avem impresia că am epuizat, în parte, resursele tainice ale unora dintre elementele Întrupării, ne rămân spre cugetare și desfătare celelalte, inclusiv afirmaţia teologică inepuizabilă: „La început a fost Cuvântul”. Şi cea conform căreia: „Cuvântul era Dumnezeu… Există resurse de uimire în sărbătoarea Nașterii pentru orice făptură. Oare va putea cineva, cândva, deplin, pătrunde tainele acestea? Crăciunul le actualizează în fiecare an și le introduce mereu în „genealogia“ Mântuitorului. Și de aceea Crăciunul este o sărbătoare fără egal. Cu ajutorul Domnului, să ne bucurăm de ea și anul acesta. Crăciun cu Pace tuturor!
