Cuvânt la evanghelia duminicii după Botezul Domnului – Pr. Iosif Trifa

“Și propovăduia Iisus, zicând: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu»” (Matei 4, 17). Ioan Botezătorul a fost Înaintemergătorul şi Înaintevestitorul Mântuitorului şi al mântuirii neamului omenesc. El şi-a început predica cu vestirea Împărăției lui Dumnezeu. Şi-a început predica cu vestirea că se apropie Împărăţia lui Dumnezeu. „Şi a început Ioan a propovădui, zicând: «Pocăiţi-vă, căci Împărăţia lui Dumnezeu este aproape»” (Matei 3, 1-2).

Despre Domnul Iisus Hristos, Evanghelia de duminică ne spune aşijderea, că şi El Şi-a început propovăduirea cu vestirea Împărăției lui Dumnezeu. „De-atunci încolo, Iisus a început să propovăduiască şi să zică: «Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape»” (Matei 4, 17).

„Pocăiţi-vă, căci se apropie împărăţia lui Dumnezeu!” Cu această strigare a început vestirea Evangheliei în lume. Oamenilor de pe atunci li se vestea vestea cea bună că se apropie mântuirea neamului omenesc. Că se apropie Împărăţia lui Dumnezeu şi pe pământ, după ce 4000 de ani stăpânise împărăţia celui care îl înşelase pe Adam în grădina Edenului. Oamenilor li se cerea să se pregătească sufleteşte pentru această Împărăţie. Să se pocăiască, adică să se lepede de păcate şi fărădelegi, ca să poată deveni cetăţeni ai noii Împărăţii. Și de atunci a răsunat mereu în lume strigarea lui Ioan şi strigarea Domnului Iisus: „Pocăiţi-vă, căci se apropie împărăţia lui Dumnezeu”. De aproape 2000 de ani răsună în lume strigarea: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu”.

Dar oare ascultat-a omul şi omenirea această strigare?

Hotărât, nu! Ea a avut numai mici începuturi în veacul de aur al creştinătăţii, în traiul primilor creştini, în familia cea rămasă după praznicul Cincizecimii. Ceva din Împărăţia lui Dumnezeu sosise atunci pe pământ. Dar încetul cu încetul, urmele, semnele Împărăției lui Dumnezeu de pe pământ s-au stins. În loc de Împărăţia lui Dumnezeu, s-a întărit tot mult împărăția celui rău.

În lume, azi, parcă stăpâneşte tot „domnul veacului acestuia”, care a orbit mintea oamenilor, să nu vadă Evanghelia lui Dumnezeu (II Corinteni 4, 4). “Satan este azi un domnitor, un stăpânitor, un duh puternic care domneşte în întunericul acestei lumi” (Efeseni 6, 12). Se pare că el a acaparat din nou conducerea şi împărăţia lumii. Împărăţia lui parcă n-a fost niciodată aşa de mare şi tare ca azi.

Dar tocmai această culme a împărăției lui satan este semnul că se apropie Împărăţia lui Dumnezeu. Biblia ne spune clar că „domnul veacului acestuia” va fi detronat şi răsturnat, în culmea puterii sale. Va fi răsturnat când Domnul va veni a doua oară, să aducă din nou şi pentru totdeauna Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Atunci se vor bucura şi se vor încununa cei puțini, puţini, care au trăit într-o domnie a lui satan, dar nu i-au slujit lui, ci şi-au păstrat vie şi lucrătoare credinţa lor față de Împăratul Iisus. Şi atunci vor fi pedepsiţi cei care s-au făcut cetăţenii lui satan şi ai împărăției lui, prin păcatele lor.

Dragi cititori, trăim vremuri biblice, când strigarea Evangheliei: „Pocăiţi-vă, că se apropie împărăţia lui Dumnezeu”, poate răsună pentru cea din urmă dată; dragostea lui Dumnezeu ne strigă să ne pocăim până mai avem timp.

Semnele şi urgiile vremurilor noastre sunt strigarea din urmă: „Pocăiţi-vă, căci se apropie Împărăţia lui Dumnezeu”… pocăiţi-vă până mai aveţi vreme… „căutați-L pe Dumnezeu câtă vreme se poate afla”…

„Pocăiţi-vă, căci se apropie Împărăția lui Dumnezeu”; cu această strigare s-a început vestirea Evangheliei şi cu aceasta se va şi sfârşi. Ferice de cei care îşi mântuiesc sufletul în aceste vremi când Dragostea lui Dumnezeu ne cheamă poate pentru cea din urmă oară la pocăință şi la mântuire.

Preot Iosif Trifa, Glasul Dreptății, anul 1938, nr. 2, pag. 4