Îndată ce a fost alungat din cer, Satana cu oastea lui s-a apucat de planul de a cuceri pentru el lumea şi pe om. Dumnezeu îl făcuse pe Adam în strânsă legătură de ascultare faţă de El. Această legătură de ascultare s-a apucat Satana să o strice.
Planul era acesta: să-l câştige pe Adam şi urmaşii lui şi, prin asta, să se facă el, Satana, cârmuitorul şi domnitorul lumii şi al oamenilor. Cu acest plan s-a apropiat Satana de Adam şi Eva în rai. Era acesta primul atac al Satanei; era un atac de cea mai mare însemnătate. Prin el voia Satana să apuce cârmuirea lumii şi a omului.
Despre cum a decurs acest atac, vom scrie, pe larg, mai târziu. Acum vom spune numai atât că, va rămânea o veşnică ruşine pe neamul omenesc, cât de uşor a câştigat Satana lupta fără nici o împotrivire mai mare din partea primului om. Tabăra Satanei va fi răsunat prelung de bucuria acestei biruinţe. Dar Domnul Dumnezeu nu putea să lase lumea şi pe om în veşnica robie a Satanei şi a gloatelor lui. Încă în rai, a făgăduit lui Adam că va slobozi pe urmaşii lui din această robie a neascultării, ridicând din „seminţia femeii“ un Vlăstar Care va zdrobi „capul şarpelui“, adică puterea Satanei.
Când a sosit plinirea vremii, Cel Făgăduit – Iisus Mântuitorul – a venit în lume şi a biruit pe diavolul şi puterea lui. Despre cum a biruit Iisus pe marele vrăjmaş, vom scrie pe larg mai târziu. Acum vom spune numai atât că biruinţa Mântuitorului asupra Satanei a fost o biruinţă definitivă. În lupta ce s-a dat între Domnul şi diavolul, diavolul a rămas complet înfrânt şi bătut. Numai că această bătălie încă nu s-a sfârşit. A rămas ca să se mai dea o luptă, în parte, asupra fiecărui suflet omenesc. Satana trebuie bătut de două ori. Întâi, el a fost bătut şi biruit definitiv de Acela Care Se cheamă Iisus, adică Biruitor. A doua oară, el trebuie bătut într-o luptă ce se dă pe câmpul de luptă al inimii noastre şi al voinţei noastre; adică stă în voinţa noastră de a-L alege şi a-L primi pe Iisus ca pe un Biruitor, Care ne duce şi pe noi la biruinţă.
Însă răul tocmai acesta este că, cei mai mulţi oameni nu-L primesc cu adevărat pe Iisus Mântuitorul şi, de aceea, biruinţa Lui nu poate străbate în lume şi între oameni. „Între ai Săi a venit Iisus şi la toţi câţi L-au primit pe El le-a dat putere“ (Ioan 1, 12) să fie biruitori asupra vrăjmaşului diavol. Însă oamenii nu L-au primit pe El, de aceea nu s-a surpat puterea diavolului, ci parcă tot mai mare se face. Lumea se cufundă în păcate şi se depărtează mereu de Iisus Biruitorul, de aceea puterea Satanei tot creşte.
Niciodată parcă n-au fost lumea şi purtările oamenilor aşa de stricate ca azi, în semnul că niciodată Satana n-a avut biruinţe aşa de multe ca azi. Satana e parcă azi – cum foarte bine zice Apostolul Pavel – „dumnezeul veacului acestuia, care a orbit mintea oamenilor, să nu vadă strălucind Evanghelia lui Hristos“ (II Corinteni 4, 4). Sau cum zice într-alt loc că Satana este un domnitor, un stăpânitor puternic, care domneşte în întunericul acestei lumi (Efeseni 6, 12). Uitaţi-vă cât de mulţumit stă acest „domnitor“ pe tronul lui şi se uită peste lumea şi oamenii de azi!
Împărăţia lui parcă n-a fost niciodată aşa de mare şi tare ca azi. Se pare că s-a împlinit în zilele noastre profeţia din Apocalipsa, unde se spune că „i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat stăpânire peste toată seminţia, şi poporul, şi limba, şi neamul. Şi i se vor închina ei [fiarei] toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii Mielului Celui Înjunghiat“ (Apocalipsa 13, 7–8). Parcă am ajuns o culme a puterii diavolului. Dar tocmai această culme a puterii este profeţită în Apocalipsa ca un semn că „balaurul cel mare (diavolul) merge spre pieire“ (Apocalipsa 17, 11). „…Mielul (Iisus Mântuitorul) îl va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor şi vor birui şi cei împreună cu El – chemaţi, şi aleşi, şi credincioşi“ (Apocalipsa 17, 14).
Acum ori mai târziu, va porni o mare ofensivă împotriva „domnului veacului acestuia“ care este Satana. În stricăciunea vremilor noastre, se va ivi o mare mişcare de întoarcere la Mântuitorul şi Evanghelia Lui. În culmea puterii sale, Satana va fi biruit.
Scripturile spun că va sosi o vreme când Satana va fi legat pe timp de o mie de ani, şi, apoi, iar va scăpa puţin, dar pe urmă va fi aruncat definitiv în focul iadului, să-şi ia pedeapsa (Apocalipsa, cap. 20). Când va veni acest timp, singur Dumnezeu ştie, căci nu este dat oamenilor a şti vremile şi anii. Pentru noi, de altcum, nici nu are însemnătate a şti şi a prevesti timpurile profetice. Pentru noi şi mântuirea noastră are însemnătate să auzim şi să ascultăm glasul Mântuitorului care ne cheamă la război contra „balaurului cel mare“. Pentru noi are însemnătate să fim între cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care „păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Iisus“ (Apocalipsa 12, 17), primindu-L pe El de Biruitor asupra vrăjmaşului diavol.
Preot Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului?
