Mulți Îl cunosc pe Domnul Iisus dar nu toți Îl cunosc cu adevărat.
Cine cunoaște pe Iisus cu adevărat dobândește mântuirea, pacea, fericirea de acum și până în veșnicie. Știe că păcatele îi sunt iertate pentru totdeuna și de aceea este fericit. Știe că este iertat. Dumnezeu o spune. Încredințarea aceasta o are prin faptul că Hristos a ridicat păcatele lui prin jertfirea Ființei Sale. Păcatele lui sunt aruncate în adânc unde sunt acoperite cu apele morții.
Lucrul acesta se întâmplă cu cel credincios, cu cel care cunoaște cu adevărat pe Domnul Iisus.
El nu se îngrozește de moarte, pentru că „cel credincios nu merge la judecată ci trece din moarte la viață” (Ioan 4:24). Hristos a fost dat pentru păcatele lui care au pierit pentru totdeuna.
Așadar, cel credincios nu merge la judecată niciodată. Când se va înfățișa și el înaintea Scaunului de judecată a lui Hristos, va avea un trup slăvit, va fi asemenea preaiubitului lui Mântuitor (vezi 1 Ioan 3:2), care va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale prin lucrarea puterii pe care o are de a-și supune toate lucrurile (Filipeni 3:2).
Cel credincios încă înainte de a se înfățișa la Judecată, este îmbrăcat în slavă, știind bine că este împreună moștenitor cu Hristos.
El a luat asupra Lui răspunderea noastră, acum însă răspunderea noastră este urmarea firească a legăturii, pe care o avem cu El, „cum M-a trimis pe mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi” (Ioan 20:21).
Să luăm seama dar că această poruncă a dat-o Iisus tuturor celor ce L-au urmat și nu numai apostolilor, deci vom da socoteală de ea mai în urmă.
Fiecare din noi are să dea socoteală, despre sine însuși lui Dumnezeu.
Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea Scaunului de judecată a lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup (2 Corinteni 5:10).
Tot ceea ce am făcut pentru Hristos, ca rod al Harului Său în noi, va fi răsplătit de El, iar ce am făcut din pornirea firii pământești va fi lepădat.
Oricine va fi recunoscut drep bun, va fi recunoscut și răsplătit din belșug. Atunci ostenelile fiecărui credincios vor fi răsplătite. Fiecare își va aștepta răsplata după ostenelile lui.
Mare va fi bucuria celor credincioși atunci. Misiunea lor va fi îndeplinită și îi așteaptă răsplata.
În ziua aceea nu va mai fi nici un rău, nu va mai fi nici mâhnire. Sădiți, înrădăcinați în pământul curat al cerului și adăpându-ne fără încetare din izvorul iubirii veșnice, vom înflori și vom rodi spre slava Mântuitorului nostru.
Ce fericită va fi ziua aceea când ne vom găsi departe de pustiul lumii acesteia în care am avut atâta de suferit.
Cu ce iubire vom iubi noi atunci pe Iisus cel slăvit, cum Il vom cunoaște atunci? Ce stare fericită vom avea atunci?
Dar toate aceste făgăduințe sunt pentru cei credincioși, pentru cei ce-L cunosc pe Domnul Iisus cu adevărat și L-au primit pe El.
Iubite cititor, tu cum Il cunoști pe Domnul Iisus? Îl cunoști tu ca pe Mântuitorul tău personal, care a suferit în locul tău ca tu să fii mântuit? Te-a mântuit El și pe tine? Sau Îl cunoști și tu în felul lumii, cu care nu ai nici o legătură?
Dacă L-ai cunoaște cu adevărat, L-ai și primi în inima ta și atunci să știi că ești mântuit, iar dacă nu-L cunoști cu adevărat și nu L-ai primit în inima ta și nu vrei să crezi că El a murit pentru tine, atunci să știi, dragul meu, că moartea Sa este spre osânda ta (vezi Ioan 3:18).
Dacă încă ești între aceștia, vino chiar azi la El, recunoaște că El a murit în locul tău și primește-l pe El în inima ta ca să fii și tu fericit.
M. Roman, Familia creștină, anul 1941, nr. 2, pag. 10
