Chipul de alături e luat din Biblie, din cartea Macabeilor. Antioh, împăratul păgân, a cuprins Ierusalimul şi silea pe israeliteni să se lepede de Dumnezeu şi să se închine la idoli. Acest Antioh a făcut cumplită moarte între israeliteni şi a schimbat în păgânie şi Templul din Ierusalim, ridicând în el idoli ciopliţi.
Dintre israeliteni s-a ridicat atunci un viteaz mare, Iuda Macabeul, care a strâns oastea şi, după ce l-a bătut pe Antioh, a curăţit iarăşi Templul din Ierusalim de idolii cei spurcaţi, pe care i-a zdrobit cu ciocanele şi în locul lor a aşezat iarăşi poruncile lui Dumnezeu. (Citiţi pe larg această istorie în cartea Macabeilor, cap. 1-4).
Această istorie este cu mult înţeles şi pentru noi şi vremile noastre. Şi asupra noastră s-a ridicat un Antioh cumplit care ne-a umplut ţara de idoli. Păcatul este acest Antioh care face cumplită stricăciune şi moarte sufletească în ţara noastră cea nouă. Ni s-a umplut ţara de idolii păcatelor, dintre care, mai ales, de departe se vede strălucind viţelul de aur: lăcomia după bani, după plăceri, după „câştiguri” fără muncă. În ţara noastră cea nouă avem un duşman mai mare decât ungurii din ’48: păcatul şi stricăciunile sufleteşti. Împotriva acestui duşman trebuie să ne ridicăm cu „revoluţie” sufletească. Revoluţiile sufleteşti, îndeosebi de cele politice, se fac aşa că fiecare suflet trebuie să-şi facă mai întâi revoluţia lui, adică fiecare om să se răscoale mai întâi împotriva păcatelor sale şi să le alunge din hotarele vieţii sale sufleteşti. Numai cu astfel de „revoluţionari” se poate apoi începe lupta pentru curăţirea ţării de idolii şi stricăciunile cele sufleteşti. Precum odinioară marele viteaz şi erou Avram Iancu şi-a apărat cuibul şi neamul de năvala duşmanilor, aşa să ne apărăm şi noi azi ţara împotriva păcatelor şi stricărilor sufleteşti.
În chipul de mai sus se vede cum oastea Macabeilor curăţă Templul din Ierusalim de idoli, pe care îi sfarmă cu ciocanele şi aşază iar la loc poruncile lui Dumnezeu. O astfel de oaste ne trebuie şi nouă, care să se strângă sub steagul Mântuitorului şi să cureţe ţara şi sufletele de idolii păcatelor. Ne trebuie o revoluţie sufletească care să doboare idolii cei mulţi şi spurcaţi din ţara noastră: corupţia, pungăşia, minciuna, lenea etc. şi în locul lor să aşezăm poruncile lui Dumnezeu şi credinţa, dreptatea, cinstea, omenia, munca etc. Ne trebuie o revoluţie sufletească pe urma căreia să simţim cuvintele psalmistului: „Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat; adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit” (Psalmul 84, 11-12).
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1924, nr. 34, pag. 3
