Trecerea dintr-un an în altul este totdeauna prilej de a-și face omul socota cum mai stă cu gospodăria. Ce fel de cheltuieli și ce fel de bunuri a avut. Și se gândește omul ce să mai facă anul ce vine.
Așa trebuie să facem și cu cele duhovnicești. Să ne facem socoata cu ce „bunuri” și ce „cheltuieli” am avut. Ce „cheltuieli” de credinţă, de rugăciune, de fapte bune, etc am avut în viaţa noastră. Ce a mai intrat din Evanghelie în casa noastră şi în viaţa noastră. Şi ce păcate am avut. Câte năravuri şi patimi rele au mai ieşit din casa şi viaţa noastră. Şi ce nădejdi de „bunuri” și „cheltuieli” avem pe anul acesta.
Să băgăm însă de seamă că această socoată, acest bilanț are un bucluc. Nicicum nu-l vom putea încheia cu câștig de mântuire sufletească până ce, la „bunuri”, nu avem și darul de la Apocalipsa 3, 16: Iată Eu stau la uşă şi bat, de va auzi cineva glasul Meu, voi intra la el și voi cina la el și el cu Mine.
Voi intra la el! Iată, acesta e darul care ne scapă de faliment. Căci oricâte ar fi bunurile noastre: faptele cele bune, rugăciunile, etc., totuşi aceste bunuri nu pot acoperi nici pe departe cheltuielile (păcatele) până nu sosește „Suma” cea mare și mântuitoare: Voi intra la el; până nu sosește intrarea Domnului Iisus și a Jertfei Lui de pe Golgota, în inima noastră, în casa noastră, în viața noastră.
Dragă cititorule! Tu și eu avem de la Tatăl Ceresc o avere de care trebuie să ne dăm socoata. E averea de la Matei capitolul 25 (pilda cu talanții, talanți ce-i avem de la Dumnezeu). Cuvântul lui Dumnezeu ne spune lămurit că noi trebuie să „negustorim” și să facem dobândă pentru Dumnezeu cu această avere. Fă-ți iubitul meu bilanțul, fă-ți socoata, căci nu știm când va veni „Controlorul” să ne ceară gestiunea (socoata banilor). Ce lucru grozav este când un om moare încurcat în datorii şi falimente. Dar cât mai grozav este când un om moare încurcat în „falimentul” cel sufletesc. Și ca să nu te încurci cu socotelile, eu îți dau un sfat. Iubite cititorule, fă-ți socoata „banilor”, fă-ți bilanțul zi de zi. Încheie „casa” zi de zi, în fiecare seară. Fă-ți socoata zi de zi cu ce a intrat și cu ce a ieșit din viața ta.
O legendă din Orient spune că tot omul are doi îngeri; unul pe umărul drept şi altul pe umărul stâng. Când face omul ceva bun, îngerul de pe umărul drept notează în cartea vieţii și pune ştampila, pentru că ce este bun, este pentru totdeauna. Când însă face rău, îngerul de pe umărul stâng însemnează în cartea vieţii, însă nu ştampilează. El aşteaptă până la miezul nopţii şi dacă în acest timp omul se pocăieşte, atunci îngerul şterge greşeala. Iar dacă nu, la miezul nopţii pune sigiliul şi păcatul rămâne…
Iată o legendă pe care o putem asculta şi noi. Fă-ți zilnic socoata faptelor tale, care se vor trece în cartea veșniciei. Sigilează-le pe cele bune făcându-le mereu. Iar pe cele rele șterge-le mereu cu lacrimile căinței.
Preot Iosif Trifa, Isus Biruitorul, anul 1936, nr. 2, pag. 1
