Chipul de alături ni-i arată pe israeliteni când au trecut cu chivotul prin apele Iordanului. „Şi a zis Iosua către fiii lui Israel: “Întru aceasta veţi cunoaşte cum că Dumnezeu vieţuieşte în mijlocul vostru, că, iată, chivotul legii Domnului a tot pământul înaintea voastră va trece lordanul»… Şi a fost după ce s-a ridicat poporul ca să treacă Iordanul şi preoţii au ridicat chivotul legii Domnului şi au ajuns la apă, apele Iordanului ce curgeau din sus au stătut în loc, grămădindu-se peste olaltă, iar cele ce curgeau din jos au curs mai departe, până ce au scăzut de tot… şi poporul şi preoţii trecură ca pe uscat Iordanul”… (Iosua 3).
Ce era chivotul legii? Erau cele 10 porunci pe care le-a dat Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai, scrise pe două table de piatră. Israelitenii au aşezat aceste table într-un sicriu de piatră. Acesta este sicriul sau chivotul legii. Acest chivot era credința israelitenilor, era legătura lor cu Dumnezeu, era tăria şi puterea lor. Acest chivot stătea în mijlocul vieţii israelitenilor şi pe acest chivot îl puneau şi îl duceau israelitenii în toate frământările, în toate necazurile şi bucuriile lor. Cu acest chivot au trecut israelitenii prin pustiuri, prin iobăgii, prin ape, prin necazuri mari şi lupte grele, până ce au ajuns în Canaan. Acest chivot, adică credinţa şi legătura lor cu Dumnezeu, a ajutat biruinţa lor şi de aceea David prorocul l-a aşezat, pe urmă, cu mare prăznuire în biserica din Ierusalim.
Aşa a fost chivotul legii la israeliteni. Și să luăm aminte că şi noi, românii, am avut şi avem un aşa chivot al nostru. Credinţa şi legea noastră a fost şi este chivotul nostru şi cu acest chivot am trecut prin iobăgiile străinilor, prin pustiurile suferinţelor, prin luptele trecutului, prin apele urgiilor. Toţi învăţaţii care au cercetat trecutul neamurilor se miră cum a trecut neamul nostru peste atâtea veacuri şi prin atâtea furtuni; şi toţi într-un glas mărturisesc că pe noi numai credinţa şi legea noastră ne-au trecut prin furtunile vremii şi ne-au adus până aici.
Chivotul credinţii şi legii noastre a fost legătura noastră cu Dumnezeu, a fost tăria, puterea şi scăparea noastră în trecut. Şi să luăm aminte că numai el poate fi tăria şi puterea noastră şi în viitor.
Biblia ne spune că după ce au trecut israelitenii Iordanul, a zis Iosua: „Luaţi din mijlocul Iordanului 12 pietre şi le aduceţi cu voi… ca să cunoască toate neamurile pământului cum că este tare puterea Domnului; şi voi să-L cinstiţi pe Domnul Dumnezeul vostru în toată vremea… şi veţi povesti fiilor voştri ce minuni a făcut Domnul cu poporul său…” (Iosua 4). De prin pustiile şi apele suferinţelor şi furtunilor prin care ne-a trecut Dumnezeu, să luăm şi noi, românii, pietre de credinţă, de încredere, de mărire şi mulţumire lui Dumnezeu. Să ne fie aceste pietre nu numai de amintire că „minuni a făcut Domnul” şi cu noi, ci să le punem şi în temelia ţării noastre celei noi. Numai pe aceste pietre de credinţă vom putea clădi o ţară despre care zice Evanghelia că: „A căzut ploaie şi au venit râurile şi au suflat vânturile şi s-au pornit asupra ei şi n-a căzut, căci era clădită pe piatră ” (Matei 7, 25).
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1923, nr.14, pag. 4
