Crăciunul strămoșilor noștri era mai plin de bucurii sufletești decât al nostru de azi. Steaua Nașterii strălucea cu mai multă bucurie decât azi. Întrebați pe bătrânii noștri ce Crăciunuri erau în vremile de demult. Nu erau oamenii așa de învățați, trăiau o viață simplă dar curată. N-aveau strămoșii noștri atâta știință, dar în schimb aveau credință. Nu erau pe atunci casele așa mari și făloase… și nu erau luminate electric, dar în schimb ardea în ele lumina cea vie a credinței și focul cel sfânt al iubirii, al rugăciunii și purtărilor curate.
Nu țineau oamenii așa de mult la hainele luxoase, la ghete cu tocuri înalte și haine de mătase, dar în schimb țineau posturile și poruncile Domnului. Acestea au fost vremile cele fericite de credință și dragoste din care au ieșit colindele noastre cele vechi și frumoase. Atunci oamenii se iubeau și vremuri mai bune și mai ușoare erau. Azi însă oamenii se urăsc… A murit credința, s-a răcit dragostea… de aceea trăim vremuri atât de grele și cumplite.
Se pare că am ajuns vremile despre care apostolul Pavel scria: Şi să ştiţi că în zilele cele de apoi vor veni vremi cumplite. Vor fi oamenii iubitori de sine, iubitori de argint, măreţi, trufaşi, nemulţumitori, necuraţi, fără de dragoste, neînfrânaţi, obraznici, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu. (II Timotei 3, 1-5)
Iată, pentru asta trăim vremuri atât de grele și cumplite.
Suspinăm după vremurile cele bune de demult, dar ar trebui să suspinăm după credința și iubirea și purtările cele bune ale strămoșilor noștri, pe care noi le-am pierdut.
Până nu ne vom întoarce la credința cea tare și purtările cele curate și bune ale strămoșilor noștri, vremuri mai bune nu vor veni.
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1928, nr. 52, pag. 1
