Unde n-a fost nimeni încă, du Cuvântul cel curat,
Și-o să-ți mulțumească veșnic cei ce ți l-au ascultat.
Unde n-a mers nimeni încă, mergi cu-al lacrimii alin,
Și-or să-ți mulțumească veșnic cei de duc ascuns suspin.
Unde n-a pătruns lumina cunoștinței lui Hristos,
Du-o, și-o să strălucească Chipul veșnic luminos.
Viitoare valuri vor porni curând,
Locul celor stinse, mai frumos luând,
Frontul celor care moartea i-a învins,
Alții or să-l umple, larg și necuprins.
Viitoare ramuri vor ieși cu-avânt,
Să-ntregească locul celor ce s-au frânt.
Vin proorocii mincinoşi tot mai mare gloată,
numărul şi felul lor umple lumea toată;
gurile li-s tot mai largi, pline de minciună
şi la ei, cei înşelaţi tot mai mulţi se-adună.
Vin prorocii mincinoşi, duhurile rele
îi tot scot mereu mai mulţi, lumea s-o înşele;
Vine Cineva adesea pe la via ta,
Să se uite și să vadă ce rod are-n ea.
Dacă până azi la tine n-a fost rod frumos,
Lasă azi să-ți are via plugul lui Hristos.
Vine Cineva adesea pe la ușa ta,
Spre-a vedea cum se deschide mâna ta spre-a da.
Vine-ncet amurgul ca o ceaţă deasă
şi-un văl tot mai rece peste ani îţi lasă;
tainele tăcerii spun ciudate şoapte:
– Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte,
unde dormi la noapte?
Vine seara neștiută, ușa ochilor s-o-ncuie
seara asta nu e dată să și-o știe – nimănuie
fericiți sunt ochii care au aflat lumina dulce
care-o să-i închidă-n pace când vor merge să se culce.
Vine ziua ce va frânge cerul lumii la amiază
prăbușind un val pe altul și o groază pe-altă groază
Vino cât e ziuă încă și nu-i timpul dus!
Vino cu credință-adâncă până la Iisus!
Nici doar pân’ la Sfânta Carte ori la Casa Lui,
Treci de-acestea mai departe, pân’ la Cruce sui!
Vor fi-n contră multe, poate, fie câte vor.
Domnul îți va da prin toate, tare, ajutor.
Voi sunteți lumina lumii, voi cei care-ați fost aleși
de Hristos să-I duceți Vestea Bună unde-ați fost trimeși.
Ce lumină vi se cere, vouă, lumii s-arătați
când atâția ochi se uită cum trăiți și vă luptați.
Ce lumină-n tot ce faceți, ce-adevăr curat și drept,
ce iubire arzătoare și ce umblet înțelept,
Vom trece râul morții odată fiecare,
Dar nu-i la fel a-l trece în plâns ori în cântare.
Ne vom lua cu toții, din fața Judecății,
ori căile Osândei, ori căile Răsplății.
Odată, fiecare, ce-a semănat va strânge
Și după râs și glume, și după plâns și sânge.
Trecători suntem cu toții, fie tare, fie slab,
ori un soare ne usucă, ori un vânt ne ia degrab’.
Ceasul morții nu și-l știe nici cel bun și nici cel rău,
numai nu-i același lucru care e sfârșitul său!
Înțelept e cel ce vede înainte ce-i plăcut,
vai de cel ce vede numai când viața i-a trecut.