Un frate spunea: Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a data o boală ce nu mă lasă să mai dorm adânc noaptea, ci mă scoală de mai multe ori. Astfel am prilejul ca, de câte ori mă trezesc, să mă așez pe genunchi și să mă rog.
Suflete al meu, oare tu ce faci noaptea, când te trezești, sau nu poți să dormi în așternutul tău, când frații tăi trec prin încercări ori când surorile tale se zbat în paturile spitalelor, ori în frigurile moții, ori în lipsuri, în singurătate, în suferințe?
– meditație în lectura autorului –
Nu ești tu cumva fiul unor părinți credincioși? Dacă da, vrei tu ca părinții tăi să ajungă la mântuire fără tine? De ce nu mergi și tu cu ei la adunare? De ce nu mergi și tu cu ei după Domnul? […] Când în fața judecății lui Hristos se vor despărți cei mântuiți de-a dreapta, și cei pierduți la stânga Lui, și când părinții tăi vor merge la mântuire, unde te vei duce tu dacă nu i-ai urmat aici pe ei după Iisus?
Meditație la Eclesiastul 2, 1 în lectura autorului
„Doar puțin să nu ții strâns frâiele inimii că te trezești îndată cine știe unde după ce te-ai dus, după ce ai căzut, după ce te-ai întinat, după ce te-ai ars, apoi te trezești. Cât te costă atunci să revii din nou unde erai. Câte lacrimi, câte pierderi, câte mărturisiri, câtă durere, câtă rușine, câtă pocăință și câtă milă a lui Dumnezeu.”
