E vremea cântăritului. E vremea când omul își cântărește rodul, să afle cât a dat grâul, porumbul, via, etc. Să facem așa și cu viața noastră cea duhovnicească. Cântăriți-vă! Să ne cântărim viața cea sufletească, să aflăm cum stăm și cu greutatea credinței, vieții și faptelor noastre.
Știi tu cum trebuie să te cântărești? Pune deoparte Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu și de altă parte viața ta și uită-te apoi la cumpănă. Ia spre pildă, psalmii lui David și te pune cu ei în cântar, să vezi cât ai din lacrimile lui de căință, din dragostea și alipirea lui de Domnul. Iar apoi viața Domnului Iisus, te cântărește cu ea să vezi cât ai tu din pilda Lui de smerenie, de dragoste, de răbdare, de iertare. Și apoi cântărește-te și cu epistolele apostolilor să afli cât trăiești tu din viața celor dintâi creștini. Pune-te, spre pildă, la cântar cu cuvintele apostolului Pavel: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine…” (Galateni 2, 20).
Cântăriți-vă! Cântăriți-vă regulat! În Biblie, la Daniel 5, 27, este unul care „s-a aflat cu lipsă la cântar.” Cântărește-te și tu să vezi nu cumva ești și tu cu lipsă la cântar?
Eu, cu boala mea de piept, mă cântăresc de ani de zile. Așa mi-au prescris medicii, să controlez boala cu cântarul. La toate bolile , cântarul arată mersul bolii. Parola e să câștigi la cântar, sau măcar să nu pierzi din ce ai; să-ți păstrezi greutatea. Când scazi brusc la cântar, e semn că boala înaintează.
Exact așa e și în cele sufletești. Cântărește-te tot mereu să afli cum stai cu sănătatea. Cu greutatea cea duhovnicească. Să afli nu cumva ești și tu în lipsă la cântar? Să afli, ești în câștig sau pierdere la cântar? Să afli nu cumva ai început să pierzi din greutate?
Și încă ceva! Nu te cântări numai cu poruncile, căci toți care s-au cântărit numai cu aceste porunci (cei din Vechiul Testament) s-au aflat cu mare lipsă la cântar și au fost judecați. Tu pune la cântar și greutățile pe care ni le-a lăsat Crucea Golgotei. Pune la cântar și darurile Crucii. Și peste toate să mai știi un lucru: cântarul stă pe loc, până nu pui în el şi greutatea lacrimilor tale, plânsul cel amar pentru păcatele tale.
Fraţii mei! Să ne cântărim şi noi! O furtună a dat peste noi. Să ne cântărim să aflăm care şi cum ne-am păstrat greutatea cea dintâi, dragostea cea dintâi.
Preot Iosif Trifa, Ziarul Isus Biruitorul, anul 1935, nr. 39, pag. 1
