Biblia care a “prezidat” la sinodul din Niceea – Pr. Iosif Trifa

În școala de la Geoagiu, citind într-o carte de istorie, am aflat un lucru interesant. Pentru sinodul de la Niceea s-a întocmit un fel de scaun prezidențial pe care a fost așezată o Biblie deschisă. În fruntea marelui sobor, într-un scaun prezidențial, stătea Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Desigur prin aceasta, Părinții și Ierarhii, strânși în soborul de la Niceea, au voit să spună: „președintele” acestui mare sobor este Cuvântul lui Dumnezeu. Întru toate trebuie să hotărâm așa cum ne spune El prin Duhul Lui cel sfânt. Adică la sinodul de la Niceea a „prezidat” Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.

O, ce altă înfățișare ar avea lumea și omenirea de azi dacă în toate sfaturile oamenilor ar „prezida” Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu… dacă oamenii ar întreba întru toate acest „președinte” și ar asculta întru toate de ce spune acest „președinte”. O, ce lucruri plăcute lui Dumnezeu și oamenilor ar face și parlamentele dacă ar „prezida” și acolo Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.

O, atunci în sfaturile și adunările oamenilor n-ar mai fi dihonii, discuții aprinse, împerecheri, minciuni, certe. Din toate adunările prezidate de acest „președinte” ar ieși pace și binecuvântare… ar ieși lucruri plăcute lui Dumnezeu și oamenilor.

În scaunul prezidențial de la Niceea, sfinții părinți de atunci, au pus ca „președinte” nevăzut  Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Ce lucru înțelept a fost acesta! Căci în scaunele prezidențiale de regulă se așează ispita trufiei. Scaunul acesta de regulă tulbură adunările și sfaturile.

Eu îmi închipui că diavolul aleargă veșnic cu un scaun în spate. Aleargă cu acest scaun pe tot locul pe unde se țin alegeri zgomotoase de președinții și comitete. Scaunul acesta e o ispită și în cele religioase. Cu scaunul acesta îi ispitise satan și pe apostoli când se ridicase între ei întrebarea: „cine să fie mai mare între noi?” (Luca 22, 24) …cine să ocupe scaunul de președinte între noi? Ce lucru înțelept, inspirat de la Dumnezeu au făcut așadar părinții de la Niceea, când pe acest scaun primejdios au pus ca „președinte” Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.

Pe acest scaun, pe acest „președinte” trebuie să-l avem și noi ostașii Domnului, între noi și în sfaturile și adunările noastre. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, este „președintele” nostru cel nevăzut. El trebuie să aibă cuvânt deplin în toate sfaturile noastre. Pe El trebuie să-l întrebăm și de El trebuie să ascultăm în toate sfaturile noastre. Noi am ferit Oastea Domnului de scaune, de alegeri, de comitete etc. Mă ocupasem într-o vreme de statute pentru oaste, dar Domnul m-a izbit mereu până am înțeles că aceasta ar însemna să-l scoatem pe El de la conducerea Oastei Lui.

Scaunele și alegerile duc totdeauna pe copiii lui Dumnezeu înapoi în Egipt. Să nu uităm. În drumul spre Canaan, spre țara făgăduinței s-a pus o singură dată chestia unei alegeri și aceasta era în legătură cu întoarcerea în Egipt. “Și au zis unul către altul, veniți să ne alegem o căpetenie și să ne întoarcem în Egipt” (Numeri 14, 4). Mi-aduc aminte că într-o iarnă intrase ispita alegerilor și între copiii Oastei de la Sibiu. Și toată iarna ispititorul i-a tulburat cu ispita aceasta. Copiii Domnului nu cunosc scaunul trufiei. Și unde satan a vârât acest scaun, el trebuie dat afară fără cruțare.

La Geoagiu au venit odată niște frați și mi s-au plâns despre o anumită împerechere intre ei. Intraseră și între ei scaunele. Eu le-am zis: frații mei, duceți-vă acasă și pe viitor în adunarea Oastea nimeni să nu se mai pună în frunte la masă, ci pune-ți acolo o Biblie deschisă. Și spuneți că părintele Iosif a spus că acesta e „președintele” adunării noastre. Pe el să-l întrebăm întru toate și de el să ascultăm. Acesta e sfatul meu către toți frații ostași. Feriți-vă de scaunul cel primejdios. Fie că țineți prin catacombe, adunarea de la Matei 18, 20, fie că aveți adunări mari nu uitați că președintele nostru cel nevăzut este Biblia, cuvântul lui Dumnezeu. Unde acest președinte n-are cuvânt deplin, acolo nu este adunare a Oastei.

Niște ostași îmi spuneau în Geoagiu: de mult așteptam să ne vină în fruntea adunării conducătorul dorit, pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru acest lucru. Și a venit. A intrat în adunare. Noi eram cu Bibliile deschise.

– Ce cărți aveți acolo?

– Avem Biblia și căutăm și noi, după puterile noastre, să ne conducem după Cuvântul lui Dumnezeu.

Stați! Așa nu mai merge. De azi înainte eu sunt conducător aici. Închideți Bibliile și le puneți la o parte. În cartea asta nu puteți citi de capul vostru. De azi înainte veți citi numai când vă spun eu și vă arăt eu.

Acum vedeți, aici „președintelui” i se lua cuvântul. I se da cuvântul numai cu mare greutate. Și numai din când în când. Frații mei, Duhul îmi spune să vă las cuvintele testamentare de care vă veți aduce aminte, poate cât de curând. Grijiți, va veni o vreme când așa pe nesimțite vi se va lua Biblia din mână… când „președintele” Bibliei va fi scos din adunarea voastră… când i se va da cuvântul numai din când în când… când nu va fi lăsat să spună tot ce are de spus și atunci voi veți rămânea cu Biblia închisă în buzunar.

Eu mă tem de ziua când din adunările Oastei va fugi porumbelul și va rămânea scaunul. Noroc însă că în adunarea de la Matei 18, 20, nu este scaun. Acolo însuși Domnul se coboară ca președintele.

Frații mei, decât să vă pierdeți președintele, Biblia, mai bine rămâneți cu adunarea de Matei 18, 20.

 

Preot Iosif Trifa, Ziarul Isus Biruitorul, anul 1935, nr. 2, pag. 5