Oastea Domnului

Ţine-mi ochii, Doamne – Traian Dorz

Ţine-mi ochii, Doamne, la nădejdea cea
care străluceşte înaintea mea,
nu-i lăsa să-i fure lumea, pe-unde trec,
să nu cad în flăcări şi să nu mă-nec!
Scump Iisus, Bun Iisus, să nu cad, să nu cad,
să nu cad în flăcări şi să nu mă-nec!

Îmbătrânit în robie sufletească – Pr. Iosif Trifa

Iată inima omului care s-a cufundat cu totul în ticăloşie… Iată inima omului care a ieşit odată din păcate şi pe urmă mai adânc s-a cufundat în ele… Iată inima omului care a crezut că poate sluji deodată şi lui Dumnezeu şi Mamonei, şi pe urmă a ajuns sluga şi robul diavolului.

Doamne, Tu-i promiți credinții – Traian Dorz

Doamne, Tu-i promiți credinții
și mai mult decât ști-cere,
răsplătiri și biruințe
pân-la-ntâia Înviere.

Doamne, Tu-i promiți nădejdii
și mai mult decât ști-spune,
năzuința și primirea
celei mai de preț cunune.

Cum îl primeşte Domnul pe cel credincios – Pr. Iosif Trifa

În multe locuri vorbeşte Dumnezeu prin Sfânta Scriptură despre fericirea ce-i aşteaptă în cealaltă lume pe cei care trăiesc aici pe pământ o viaţă după Evanghelie. Aş putea înşira o mulţime de astfel de locuri din Sfânta Scriptură Aş putea să descriu în culori vii frumuseţile şi fericirile vieţii veşnice. Îmi dau însă seama că pentru mulțimea necredincioşilor acest lucru n-ajută la nimic.

Cum moare omul cel duhovnicesc – Pr. Iosif Trifa

Iată sfârşitul lui Ion, omul cel duhovnicesc, despre care am scris până aici. După ce a trăit o viaţă întreagă luptând şi biruind, într-o bună primăvară începe a se simţi mai greoi ca altădată. Mai greoi, însă nu la suflet, ci la umblare. Simte că i se apropie sfârşitul călătoriei.

O, dulce frumusețe – Traian Dorz

O, dulce frumuseţe, cuprinde-ne mereu
în razele iubirii ce vin din Dumnezeu,
cu-adânc liniştitoare întrezăriri de har
ne presăraţi lumină pe tot ce-a fost amar.

O, dulce dor de Raiul avut cândva întâi,
ne ia întregi în tine şi-ntreg în noi rămâi,
despovăraţi de-a lumii acestea câte pier,
să nu ne mai întoarcem privirea dinspre cer.

Doamne, auzi-mi glasul dimineața – Traian Dorz

Nu există un glas, un cuvânt, o expresie a noastră pe care Dumnezeu să nu o audă. Pentru El chiar şi gândul nostru capătă răsunet… Cel Care a zidit urechea, s-ar putea să nu audă?… (Psalmul 94, 9). Cum aude El glasul nostru când strigăm către El şi ne arată că ni-l aude prin răspunsul pe care ni-l dă îndată, de atâtea ori, tot aşa aude Dumnezeu şi când strigăm către alţii.

Iisuse, știu că-n viața asta – Traian Dorz

Iisuse, ştiu că-n viaţa asta
odată va veni o zi
din care lungile suspinuri
şi zbuciumări se vor sfârşi.

C-atunci solia uşurării
va duce izbăvitul lut
în calda ţărnii-mbrăţişare
din care-odată s-a născut.

Omul care a biruit lumea cu Jertfa Crucii de pe Golgota – Pr. Iosif Trifa

În chipul de alături se vede omul cel duhovnicesc cu care ne-am ocupat până aici. E Ion, omul cel duhovnicesc, ajuns la adânci bătrâneţi. A trăit o viaţă întreagă luptând şi biruind. A alergat neîncetat spre darul de biruitor (cf. Filipeni 3,12) şi acum îl aşteaptă cununa vieţii.

La vreme de ispită – Pr. Iosif Trifa

Am scris până aici despre Ion, omul cel duhovnicesc, care a mers până la sfârşit pe calea mântuirii sufleteşti. Însă nu toţi cei care se trezesc din somnul păcatelor şi apucă pe calea mântuirii urmează până la sfârşit această cale.

Top