Tâlcuirea Evangheliilor

Iar câţi L-au primit pe El, le-a dat lor dreptul să se facă fiii lui Dumnezeu (cf. Ioan 1, 12).

Cât de măreaţă este Evanghelia din ziua de Paşti! „La început era Cuvântul“… Dar cât de puţini sunt acei care pricep înţelesul ei cel adânc! Evanghelia din ziua de Paşti stă alături de evanghelia facerii lumii, din capul Bibliei: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul“. Căci în ambele este vorba despre facerea lumii. În cea dintâi este vorba despre facerea lumii celei văzute. Iar în a doua, în evanghelia din ziua de Paşti, este vorba despre facerea din nou a lumii, a celei sufleteşti, pe care o stricase păcatul lui Adam.

„Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.” (Ioan 19, 2)

Când un conducător este nedrept, supuşii vor fi şi mai nedrepţi. Când capul este stricat, mădularele vor fi şi mai mult stricate. Şi când cruzimea începe de la cel dintâi, cât va ajunge ea oare până la cei din urmă? Aceasta este ca avalanşa din munţi care începe din vârf cu o piatră, dar ajunge apoi o grozăvie ce nu mai poate fi oprită de nimic.

„Atunci au scuipat în obrazul Lui şi cu funii L-au bătut, iar alţii Îi dădeau palme, zicând: «Proroceşte-ne nouă, Hristoase, cine este cel ce te-a lovit» (Matei 26, 67-68).

Poate că şi eu, Doamne Iisuse, sunt între aceia care Te lovesc; şi Te batjocoresc cu păcatele mele. De câte ori înjur (de cele sfinte), şi eu sunt între iudeii care scuipă în faţa Ta cea sfântă şi bat cuie în sfintele Tale mâini. De câte ori fac beţii, şi eu lovesc faţa Ta şi urechile Tale cu fel de fel de vorbe şi hule păgâneşti.

Meditaţii la Apostolul din Duminica a VI-a a Postului Mare

Starea de înaltă și permanentă bucurie în Domnul nu poate să o aibă decât acel suflet credincios, care, în orice loc ar fi pus să-L slujească pe Dumnezeu, se străduieşte să aibă în această slujbă cuget curat. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă și condiție pusă de Domnul Hristos fiecărui suflet care doreşte să se mântuiască pe sine însuşi şi pe cei care îl ascultă (1 Timotei 4, 16).

Acum duminică, a V-a du­minică din Postul mare, avem la rând evanghelia când Domnul Iisus a certat ispita trufiei ce se ivise între apostoli, de a fi unul mai mare decât altul (citiţi această evanghelie la Marcu 10, 33-45). Această evanghelie ne îndeamnă la umilinţă şi smerenie.

În legătură cu această evanghelie, noi vom spune ceva despre căinţă. Am scris până acum despre post şi despre rugăciune. Acum vom spune ceva şi despre căinţă.

Meditaţii la Apostolul din Duminica a IV-a a Postului Mare

Întreg cuprinsul acestui apostol ne înalţă de la cel dintâi cuvânt al său şi până la cel din urmă în chip cutremurător în faţa Domnului Dumnezeu şi primul său cuvânt este Numele Sfânt al lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel, care a scris această pericopă în cuprinsul epistolei către Evrei, doreşte ca de la început şi până la sfârşit să-L avem înaintea noastră pe Domnul Dumnezeul nostru drept exemplu de sfinţenie, de credincioşie şi de muncă, pentru ca şi noi să tindem mereu spre realizarea acestor înalte virtuţi, după pilda Lui.

Psalmul 45, versetul 9

Unii tâlcuitori ai acestui verset din Psalmi spun că locul acesta cuprinde o profeţie despre starea slăvită pe care o are şi o va avea pe veşnicie Biserica Domnului Iisus Hristos, Mireasa cea scumpă a Mielului, câştigată cu scump Sângele Lui (Matei 25, 34; Fapte 20, 28; I Petru 1, 18-19; II Corinteni 11, 2; Efeseni 5, 25-32). Ei sunt de părere că între toate stările fericite ale celor răscumpăraţi de Hristos din toate vremurile, Biserica, Mireasa Împăratului împăraţilor (Apocalipsa 17, 14), va avea starea cea mai aleasă şi mai strălucită (II Timotei 2, 11-12).

Suferinţele şi necazurile din această lume sunt şi ele o cruce pe care Domnul Dumnezeu o pune pe umerii noştri, spre sănătatea şi mântuirea noastră cea sufletească. Crucea suferinţelor ne aduce aminte de Domnul şi ne cheamă să ne întoarcem la El.

Acum duminică avem la rând evanghelia cu vindecarea unul slăbănog (Marcu 2, 1-12). În legătură cu această evanghelie, Biserica noastră a rânduit un lucru foarte cuminte. Această duminică – a II-a din post – să fie o duminică a bolnavilor, în care şi mai mult să ne aducem aminte de cei bolnavi şi necăjiţi.