Păcatul lui Ana şi păcatul lui Pilat sunt cunoscute şi condamnate de
toate veacurile şi de toţi oamenii. Şi vor fi cunoscute şi condamnate
veşnic şi veşnic.
Dar de acest păcat veşnic, fără iertare, cât de mulţi s-au făcut şi
se mai fac vinovaţi până azi! Oricine pune să fie bătut unul din ai lui
Hristos, loveşte de fapt, în Faţa lui Dumnezeu.
S-a spus: Cine se atinge de voi, se atinge de lumina Ochilor Mei, zice Domnul.
În lumina Ochilor lui Hristos loveşti când pălmuieşti un credincios,
când prigoneşti o lucrare a Lui, când strici o adunare frăţească sau
întinezi un suflet curat.
Când ți-am venit în casă, n-am așteptat, Maria,
să-mi speli și tu cu lacrimi picioru-nsângerat,
nici ți-am adus aminte de toată datoria,
– dar să Mi-l speli cu apă, Maria-am așteptat.
Dă-i rugăciunii mele, Doamne,
căldura ce topește gheața
și dă-mi cuvintelor puterea
seminței ce renaște viața.
Unde să mă duc eu, Doamne, când mi-e sufletul zdrobit
și când inima mea varsă plânsul cel mai chinuit?
Unde, Doamne, unde, Doamne, să apuc?
N-am la cine, n-am la cine să mă duc…
Numai Ție, numai Ție, Domnul meu,
pot să-mi spun necazul meu.
Unde pot să aflu milă, și dreptate, și alin
când nu-i nimeni să-mi asculte greul inimii suspin?
Unde-mi pot afla iertarea când toți calcă viața mea?
Cine altul decât Tine mă mai poate ajuta?
Unde să mă duc când toate ușile mi se închid
și când chiar cel mai de-aproape mi-e mai rece ca un zid?
Numai Mâna Ta-mi ajută inima-n durerea ei,
numai gura Ta-mi sărută lacrimile-n ochii mei…
Lumina mea se luptă cu cel mai negru nor
ce vine să alunge din fraţii mei sărutul
şi lupt cu preţul vieţii să-ntorc privirea lor
să desluşească Stâlpul-de-Flăcări: Începutul.
Doamne, în ce har ne-nvălui
viaţa, uneori,
când în inimile noastre
Tu întreg cobori,
când Cântarea şi Cuvântul
dulce se-mpletesc,
atunci faţa, ochii, gândul
– totul ni-e ceresc.
Când trec prin stări întunecoase
și nu mai văd pe unde sunt,
Iisuse, Dulcele meu Soare,
învăluie-mă-n haru-Ți sfânt.
Fă să Te simt și mai cu mine,
mângâietor și fericit,
să simt că brațul Tău mă ține
mai alipit, mai alipit.
Iisuse, Iisuse, Iisuse,
să simt că brațul Tău mă ține
mai alipit.
Așa Te rog, Iisuse Doamne,
să mă ajuți să cresc curat,
părinții mei să poată spune
că le-am fost fiu cu-adevărat.
Așa să pot simți alături
de-acela care mi l-ai dat,
ca soțul meu să poată spune
că i-am fost soț cu-adevărat.
Doamne, sunt dator-dator
orișicui – și tuturor,
și la soare, și la nor,
și la câmp, și la izvor,
– Doamne, dar de ce nu pot
să-mi plătesc acuma tot,
și la plug, și la altar,
și la vină, și la har,
la cei morți și la cei vii
și la câți dator mă știi?
Vine-o clipă când pătrunzi taina-n care te scufunzi
şi-adevărului ce-l crezi nu-i mai ceri apoi dovezi,
şi-n iubirea care-o dai, numai foc şi lacrimi ai;
– clipa asta-i un hotar între gheaţă şi-ntre jar.
