Audio

Pe cel ce are – Traian Dorz

Pe cel ce are-o conștiință,
oricine-ar fi,
– tu să-l cinstești.
De omul fără conștiință
– oricare-ar fi,
să te ferești.

Pe cine o să ai aproape – Traian Dorz

Pe cine o să ai aproape când, mâine, o să plângi din greu,
când astăzi, tânăr și puternic, te-mpotrivești lui Dumnezeu?
Pe cine o să ai în moarte, când gol vei tremura-ngrozit
tu, cel ce pe Hristos, cu ură, L-ai torturat și prigonit?

Pe cine ai să chemi în starea, când vei fi părăsit de toți
și va fi tot mai gros și rece, noroiu-n care ai să-noți?
Când va fi tot mai greu și negru, adâncu-n care-ai să cobori
și n-ai să poți nici sta, nici merge
nici să trăiești – și nici să mori…

Pe malul unei ape – Traian Dorz

Pe malul unei ape îmi pare că am stat,
la marginea vieții ce mi-a trecut prin față.
Cu trecerea ei, câte speranțe-am spulberat
și umbrele acestea, eu le credeam viață.

Câte-am văzut prin lume și câte le-am respins
privind plăcerea dulce cu plata cea amară.
Cel ce-nvingea prin ură era cel mai învins.
Când nu-i lumina-n suflet, zadarnic e-n afară.

Pe muntele acesta – Traian Dorz

Pe muntele acesta
pe care-acuma vin
aș vrea, Iisuse, singur,
să cad – și să mă-nchin.
Când soarele, departe,
apune după stânci,
o jale ca de moarte
îmi stoarce răni adânci.

Pentru un pas greşit – Traian Dorz

Pentru un pas greșit în viață
atât de mulți s-au nimicit,
adesea, nici cu mii de drumuri,
nu poți să ștergi un pas greșit.
De-aceea, fiul meu, ascultă-mi
un sfat aflat cu mult amar:
Veghează-ți orice pas al vieții,
să nu-l plângi cândva în zadar.

Pe ulițele lumii – Traian Dorz

Pe ulițele lumii am mers destul și eu
mă apăsa păcatul din ce în ce mai greu
picioarele zdrobite și-mpunse mi s-au ros
de mi-a ajuns noroiul la carne și la os.

Mi s-a uscat de sete tot cerul gurii-amar
am flămânzit cu porcii
și-am pribegit hoinar,
– dar undeva în suflet o stea-mi mai strălucea
și S-a-ndurat Lumina să-ncep să merg spre Ea.

Pe unde-am mers – Traian Dorz

Pe unde-am mers, Iisuse, alături amândoi
s-a prefăcut, pietrișul, ca pajiștile moi
și toți câți vin în urmă pot merge-acum cântând
picioarele rănite se vindecă trecând…

Unde-am căzut cu-o cruce, e-un cântec și-un izvor
să vindece-o iubire, să stâmpere un dor
și câți ajung acolo, ar sta uitați mereu
căutând spre frumusețe, plângând spre Dumnezeu.

Plăteşti odată tot – Traian Dorz

Plătești odată tot ce faci – și tot ce n-ai făcut
mai cu ușor dacă nu știi, – mai greu dac-ai știut
plătești păcatul nefăcut, – plătești cel făptuit
mai cu ușor acuma viu, – mai greu dac-ai murit.

Prietene, sunt veacuri – Traian Dorz

– Prietene, sunt veacuri de când un chip de fum
a scris aceste lacrimi ce tu le cânți acum.
Demult e iar țărână condeiul ce le-a scris
și visul ce le-atinse, demult e iarăși vis.

S-a reîntors în sine cuvântul liniștit
ca raza iar în floare când fructul s-a-mplinit,
ca norul iar în mare când rodul și-a adus
– dar Harul și Iubirea din ele n-au apus.

Să-ntâmpin veșnicia – Traian Dorz

Să-ntâmpin Veșnicia
cu drag, ca pe-o iubire
a cărei sărutare
o caut de prea-ndelung,
ca pe un soare nordic
spre-a cărui strălucire
mă-ntind de-atâta noapte
cu sufletul s-ajung.

Top