Audio

Zdrobiţi de truda lungă… – Traian Dorz

Zdrobiţi de truda lungă a drumului purtat,
lângă limanuri bune curând noi poposim,
trecuţii munţi de ape vuiesc îndepărtat,
fierbând pe jertfa care le-am dat ca să-i răzbim.

Privind la zdrențuirea acelor ce-au căzut,
gândim la moartea sfântă a fraților eroi
şi fericim răbdarea acelor ce-au trecut
cu tălpi strălucitoare spre ceruri, prin noroi…

Roaba aceasta… striga – Traian Dorz

Ce greu este să nu-l crezi un înger pe cel care cântă așa de lăudăros despre Dumnezeu, care predică așa de mult și care strigă așa de tare. Care este peste tot, care umblă pe oriunde și care este cu toți, numai ca să primească ceva de la fiecare.

E greu, într-adevăr, să deosebești că acela nu este un înger de lumină, ci este un demon ascuns. Că nu umblă pentru slujba lui Dumnezeu, ci pentru scopurile lui satan. Că nu are în el Duhul lui Hristos, ci duhul lui antihrist.

E greu să-l deosebească cine nu are în sine însuși lumina Duhului Sfânt. Dar aceluia care are această lumină nu-i este greu să-l vadă după roadele lui pe fiecare și ce urmărește acel „trimis” sau cel care îl trimite.

Nu vă-nşelaţi crezând – Traian Dorz

Nu vă-nşelaţi crezând că harul vă-ndreptăţeşte-orice păcat,
că poţi să faci orice şi – dacă vorbeşti de Har – eşti şi iertat;
căci Harul iartă doar o dată trecutul cel neştiutor,
iar după-aceea porunceşte neprihănirea tuturor.

Ce frumoase îți sunt picioarele – Traian Dorz

Aici însă Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu vorbește despre partea cea mai smerită a Bisericii, despre mădularele cele mai smerite ale adunării Domnului, despre frații cei mai smeriți din lucrarea evanghelică.

Când prezența lui Dumnezeu este fericită într-o Biserică, iar ea, Biserica, este într-o stare bună și curată, când dragostea lui Hristos Domnul este sfântă, fierbinte și lucrătoare într-o frățietate duhovnicească, când lucrarea Duhului Sfânt este vie, roditoare și statornică într-o familie frățească, atunci cea mai bună și mai frumoasă dovadă sunt picioarele, frații și surorile cei mai din urmă, sufletele cele mai smerite, fie ei cei mai umili. Fiindcă aceștia nu vor fi atunci desculți, adică neînvățați, neîntăriți, necumpătați și nepăsători. Ci vor fi crescuți, vor fi îngrijiți să fie bine pregătiți totdeauna, bine zidiți și bine înarmați în Cuvântul lui Dumnezeu.

Cine ştie adevărul – Traian Dorz

Cine știe Adevărul dar nu caută să-l arate,
va purta pe conștiință cel mai greu dintre păcate,
căci pe-oricine Adevărul sfântă sarcină se pune
și răspunde greu acela care-l știe și nu-l spune.

Cine vede Adevărul și nu caută să-l trăiască,
greu o să-l condamne-odată Judecata cea cerească,
c-Adevărul îl obligă pe-orice suflet care-l știe
să-L trăiască-n ascultare, în respect și-n curăție.

Eu sunt al Lui – Traian Dorz

Pentru El sunt în stare să-mi dau trecutul meu, prezentul meu și viitorul meu. Pentru El nicio osteneală nu-i prea multă, nicio luptă nu-i prea grea, nicio jertfă nu-i prea mare.

Eu sunt a Lui în întregime. Ochii mei nu vor mai privi pe nimeni ca pe el. Urechile mele nu vor mai asculta niciun alt glas, fie oricât de frumos din lume, decât numai Glasul Lui. Nicio mireasmă de pe pământ nu mă va mai atrage și nu mă va mai opri să miros decât Crinii Lui, Apropierea Lui, Urmele Lui. Niciun cuvânt de iubire nu va mai rosti gura mea pentru nimeni și pentru nimic decât pentru Preaiubitul meu drag.

Caută-ntruna adevărul – Traian Dorz

Caută-ntruna Adevărul, că el nu-i uşor de-aflat,
Vorbele, cu cât sunt multe, ţi-l ascund nu ţi-l arat;
Cărţile nu-l spun pe rânduri, ci pe-alături şi pe sub:
Când i-o lebădă ce tace, când e un zglobiu hulub.

Nu dispreţui săracul, că şi tu eşti un sărac,
Numai Adevărul este bunul ce-ți rămâne-n veac;
Pune-i vorbei tale lacăt, pune-i faptei tale frâu
Şi nu-ţi crede-atinsă ţinta, dincoace de-al morţii râu.

Pace vouă! – Traian Dorz

Hristos așteaptă și după Toma.

Hristos nu așază deplin masa bucuriei nici pentru ceilalți până ce sosește și cel întârziat. Pentru că numai atunci bucuria este deplină, când nu mai lipsește nimeni.

O, aici este vorba despre tine, suflet credincios, care acum nu mai ești cum erai cândva, cu frații tăi.

O, câte binecuvântări – Traian Dorz

O, câte binecuvântări eu am avut în viaţă,
dar ce puţin le-am înţeles când le-am avut în faţă.

Am fost cu oameni minunaţi, cum n-a mai fost altcine,
dar parc-am fost un orb şi-un mut când ei au fost cu mine.

Și Îi dădeau palme – Traian Dorz

Cu câtă satisfacţie trebuie să fi privit stăpânii – la fel de nelegiuiţi – la ceea ce făceau slugile lor acum cu Hristos!

Şi Iisus, Împăratul Slavei, Iisus, Dumnezeul Veşniciei, Iisus, Biruitorul Etern, tace răbdând şi rabdă tăcând. Suportă toate cu o cutremurătoare linişte, cu o dumnezeiască milă, cu o înfricoşată măreţie, cu o nepământească neclintire. Răbdarea Lui era tăcută, precum spusese profeţia: „El nu Şi-a deschis gura” (Isaia 53, 7). Nici să se vaiete, nici să strige, nici să se apere. Tăcerea Lui era înaltă, demnă şi răbdătoare, nu mânioasă, nu vrăjmaşă, nu fricoasă.

Mărimea păcatelor omenirii şi mărimea osândei acestor păcate cereau un preţ răscumpărător de aceeaşi mărime.

Top