Psalmul 15, versetul 2
Atotputernic Doamne, oare cine va putea primi fericirea eternă de a vedea Faţa Ta şi cine va gusta desfătările veşnice de la dreapta Ta? Cine se va împărtăşi în etern şi etern de Prezenţa Ta strălucită, când condiţia pe care o pui Tu pentru aceasta este atât de grea, că nici un om nu o poate împlini?…
Caută-ntruna Adevărul, că el nu-i uşor de-aflat,
Vorbele, cu cât sunt multe, ţi-l ascund nu ţi-l arat;
Cărţile nu-l spun pe rânduri, ci pe-alături şi pe sub:
Când i-o lebădă ce tace, când e un zglobiu hulub.
Nu dispreţui săracul, că şi tu eşti un sărac,
Numai Adevărul este bunul ce-ți rămâne-n veac;
Pune-i vorbei tale lacăt, pune-i faptei tale frâu
Şi nu-ţi crede-atinsă ţinta, dincoace de-al morţii râu.
Psalmul 15, versetul 1
Fiecare din noi, privindu-ne cu sinceritate şi cercetându-ne cu nepărtinire până în adâncul fiinţei, putem fi descurajaţi de puţinul rod bun pe care îl purtăm pe crengile bătrâne ale vieţii noastre, între multa frunzărie de vorbe. Cunoaştem unii dintre noi de atâţia ani sfânta voie a lui Dumnezeu…
Despre credință și necredință
Deci, fiind seară în ziua aceea, într-una din sâmbete, şi uşile fiind încuiate, unde erau ucenicii adunaţi de frica iudeilor, venit-a Iisus şi a stătut în mijloc şi a zis lor: „Pace vouă!” Şi acestea zicând, a arătat lor mâinile şi coasta Sa.
Hristos așteaptă și după Toma.
Hristos nu așază deplin masa bucuriei nici pentru ceilalți până ce sosește și cel întârziat. Pentru că numai atunci bucuria este deplină, când nu mai lipsește nimeni.
O, aici este vorba despre tine, suflet credincios, care acum nu mai ești cum erai cândva, cu frații tăi.
„Prin credinţă, Moise când s-a făcut mare n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit ca şi cum ar fi văzut pe Cel nevăzut“ (Evrei 11, 24-27).
O, câte binecuvântări eu am avut în viaţă,
dar ce puţin le-am înţeles când le-am avut în faţă.
Am fost cu oameni minunaţi, cum n-a mai fost altcine,
dar parc-am fost un orb şi-un mut când ei au fost cu mine.
„Și unii pe alții îmbrățișându-ne să ne zicem fraților…”
Aşa ne învaţă praznicul Învierii şi aşa trebuie să facem pentru bucuria Învierii. Să ne gândim ce dar mare şi ce bucurie mare este nouă Învierea lui Hristos: ea ne chezăşuieşte că nu vom rămâne în pământ, ci vom învia şi noi şi vom trece „din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer”.
„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate printr-Însul s-au făcut şi fără de Dânsul nimic nu s-a făcut, ce s-a făcut. Întru Dânsul viaţa era, şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina întru întuneric luminează şi întunericul pe dânsa nu a cuprins-o.
„Şi a zis Pilat: «Eu nici o vină nu aflu în El. Ci este vouă datină să vă slobozesc pe unul la Paşti; deci voiţi să vă slobozesc vouă pe acesta sau pe Varava?». Strigat-au toţi: «Nu pe acesta, ci pe Varava!”. Şi Varava era tâlhar” (Ioan 18, 39-40).
