Este adevărat că, față de noi singuri, Satana e un vrăjmaș destul de tare, însă uniți cu Domnul Iisus, noi suntem de o mie de ori mai tari decât el. – pr. Iosif Trifa
Foto
#100EsențeDuhovnicești – 39
Până când stai și tu cu „mâinile în sus”, până când petreci o viață de rugăciune, biruiești păcatul; dar îndată ce „lași mâinile în jos” – îndată ce slăbești cu rugăciunea – te biruie patimile și păcatele. – pr. Iosif Trifa
#100EsențeDuhovnicești – 38
În mișcarea Oastea Domnului nu are nimeni niciun merit. Tot meritul este al suflării Duhului Sfânt. Oastea Domnului a ieșit din suflarea Duhului Sfânt și va trăi numai până când va sta sub această suflare și va fi alimentată de această suflare. – pr. Iosif Trifa
#100EsențeDuhovnicești – 37
Biruința Crucii de pe Golgota, pentru noi, n-are niciun preț dacă nu-L primim pe Iisus Biruitorul, care ne aduce darul biruinței. – pr. Iosif Trifa
#100EsențeDuhovnicești – 36
Toți ne împiedicăm, ne poticnim, ici și colea, de ispitele lumii. Dar pierzarea nu stă în această poticnire, ci stă în părăsirea luptei. De cazi, ici și colea, ridică-te repede și pleacă înainte! – pr. Iosif Trifa
#100EsențeDuhovnicești – 35
Oricât ar fi de adâncă rana inimii unui adevărat credincios și oricât ar fi de serios atinsă orientarea minții sale, – adevăratul credincios se ridică iarăși din orice cădere, se îndreaptă iarăși și se reface iarăși. – Traian Dorz
#100EsențeDuhovnicești – 34
Să nu ni se lege sufletul de nimic din ceea ce ne poate pe noi răpi și pierde, despărțindu-ne de Domnul Iisus și de frați. – Traian Dorz
#100EsențeDuhovnicești – 33
Hristos ne poate da și pâinea, și cartea, dacă Îl căutăm pe El întâi. Dar nici pâinea, nici cartea nu ni-L pot da totdeauna pe Hristos. – Traian Dorz
#100EsențeDuhovnicești – 32
Tot ce începe Dumnezeu nu rămâne de rușine. Orice întreprinde El nu dă faliment. Oamenii și Satana pot uneori amâna, încurca și întârzia desfășurarea și încheierea fericită a ceea ce a început Dumnezeu, – dar nu o pot nimici. – Traian Dorz
Noi discuții la Episcopie – Traian Dorz
La începutul lunii aprilie, după înţelegerea luată la Patriarhie, am bătut la uşa Episcopiei de la Oradea. Am fost primit cu un zâmbet de largă bunăvoinţă şi, după formula respectuoasă şi obişnuită de prezentare, am spus pe scurt Prea Sfințitului Vasile despre încheierea de la Patriarhie şi despre trimiterea mea la dânsul pentru continuarea dialogului început.

